|
|
 Adăugat de ShopperȘtiți care sunt diferențele dintre un LCD și o plasmă și care sunt avantajele și dezavantajele fiecărei tehnologii? Sau de ce sunt mai bune ecranele cu iluminare LED față de cele “clasice”? Sau ce înseamnă Full HD și de ce este preferabil unui HD Ready? Ieri am fost la Cora și am observat că deasupra plasmelor și LCD-urilor au apărut niște pancarte cu informații despre tehnologiile folosite în display-urile puse la vânzare, despre tipuri de conexiuni și comparații între tehnologii. Mi se pare o idee excelentă și sper că sunt citite de cât mai multe persoane care astfel pot face o alegere cât de cât în cunoștință de cauză.
***
Adăugat de Matei R.
 Luna trecută am păţit o chestie grozavă. Am vrut s-o relatez imediat după, dar citită nu cred că era atît de palpitantă. Acum însă merită, în lumina noilor evenimente.
Pornesc într-o seară la plimbare cu căţelu şi fiindcă era frig am decis să luăm maşina. Cum el mîncase nişte ciocolată cu rom, furată de pe noptieră, şi părea destul de ameţit, mă urc eu la volan. Mergem „pe Someş”, îl las să alerge împreună cu maică-sa, era şi ea prin zonă, şi după ce intră frigu-n noi, decidem să ne cărăm acasă.
Intrat în maşină, făcut cald, pus Guerrilla. Mă autosesisez la culoarea roşie a becului de la benzină şi mă îndrept înspre o pompă. Le iau pe rînd: Lukoil din Plopilor – închis. Petrom de la Minerva – închis. Mol aproape de Pritax, Mănăștur – închis. Lukoil de pe Calea Mănăștur – la fel. Uat?? De ce? Nu mai detaliez, cu discuțiile cu personalul, unele halucinante, rîdeau cățelu și cu mă-sa de se cutremurau. Am ajuns într-un final pe Dorobanților, la Mol, și am evitat “pana prostului”.
Bun, coincidențe să fie. Dar în urmă cu vreo două seri, vreau din nou să alimentez, de data asta la OMV, la sens în Mărăști. Scot pompa, apăs, nimic. Citesc: „alimentarea se face după plată”. Foarte tare. Da’ de ce? Plătesc, revin, „bag fara plumb 95” şi merg după chitanţă, cum mi s-a spus. Ce să vezi? Ușile închise. Îi fac semn la fată. Trimite omul de ordine. Ăla încearcă să bage chitanța printre ușile ermetice (!!!). Parcă îs într-un film cu proști. Marele și modernul OMV se închide (uşile mari) după 22! Și plata se face înainte! Unde dracu în Austria au mai văzut ăștia că se face așa ceva?
Cum o să fac de-acuma înainte cînd o să vreau o bere sau ceva noaptea? O să vină paznicul ăla să mă întrebe ce doresc, la fel ca la non-stop-urile de cartier și o să-l ghidez “stînga-dreapta”. Ca apoi să încerce să-mi bage două doze printre uși? No, thanx. Petrom, here I come*. Da, ştiu că-i aceeaşi firmă, ştiu că nu-i cu nimic mai bun, dar parcă seamănă cel mai tare cu vechiul „Peco”, unde ştiam că merg să bag benzină şi reuşeam de fiecare dată.
No, nu prea ştiu ce am vrut să zic cu toate astea, dar aşa-i că povestea-i interesantă? 
*tre să fac un copyright pe sloganu ăsta.
UPDATE: Am fost din nou la benzinăria Lukoil din Mănăştur, procedează şi ei la fel, trebuie să plăteşti la geam înainte să alimentezi. “E aşa după jaful de anul trecut. Aici înţeleg, că-s singur, dar la OMV îs şase pe tură, de ce să închidă uşa?”, mi-a spus omul de la pompă.
Adăugat de Shopper
De pe blogul Programare Socială:
În data de 28 ianuarie (joi) am fost la cinematograful din incinta Euromall Pitești pentru a viziona filmul Sherlock Holmes. Am luat bilete la ora 19. Am vazut filmul, dar un aspect mi-a atras atenția. Calitatea redarii respectivului film a fost destul de slabă, iar raportul imaginii a fost 4:3 (aproximativ 1,33:1), adica aspectul utilizat pe toate televizoarele vechi. Ajuns acasa am verificat pe internet pe pagina oficială datele tehnice ale filmului și am observat că acesta era filmat într-un raport mult mai wide, și anume 1,85:1.
link: http://www.imdb.com/title/tt0988045/technical
Am atașat 2 poze pentru a înțelege diferențele dintre raportul 1.85:1 și 1.33:1.
Filmul ar fi trebuit să se vadă în regim wide, 1.85:1 iar Cinemacity l-a redat în format classic, adica 1.33:1 (4:3).
Cinemacity a taiat aproximativ 30% din peliculă, deci 30% din imagine care astfel nu s-a mai vazut. Când te duci la Cinemacity te duci pentru a vedea un film la calitate maximă, fără compromisuri. A doua zi, vineri (29 ianuarie 2010) am fost la Cinemacity și am cerut banii înapoi pe cele 2 bilete (eu și prietena mea). Am fost refuzați, duși cu vorba, mințiți, au aruncat vina pe distribuitor, în fine, au refuzat să ne returneze contravaloarea biletelor.
Ca să mă înțelegeți, am fost cred ca la 10 filme la Cinema City până la Sherlock Holmes, unele mai bune, unele mai proaste. Am fost chiar și la jegul de film numit Twilight, dar sincer nu mi-a trecut prin cap să ies și să cer banii înapoi cum au făcut alții pentru că filmul a fost de toată jena.
Dar mi se pare normal să primesc banii înapoi atunci când te lauzi că ești un cinematograf de top iar calitatea serviciilor este de toată jena. Nu?
Au spus ca dacă nu imi convenea raportul filmului, atunci trebuia să ies imediat din sală și să cer banii înapoi. Dacă am vazut filmul până la capat nu mai pot cere banii inapoi. [Din moment ce abia acasă am avut acces la internet și am putut verifica raportul corect de afișare al filmului, nu înțeleg cum aș fi putut ieși din sală. doh.] Apoi au spus că și dacă ceream banii înapoi imediat, tot nu îmi puteau da banii pentru ca au efectuat deja mișcarea în contabilitate.
Apoi mi-au spus ca degeaba le arăt biletele, ca ele nu sunt valabile fără bonul fiscal. Dupa ce le-am arătat și bonul fiscal (întâmplător îl avea prietena mea, nu îl aruncase) mi-au spus că degeaba, că tot nu îmi vor da banii inapoi. Au spus că de vina este distribuitorul, să mă adresez distribuitorului, că acela le dă lor filmele. Ca și cum dacă brutăria greșeste pâinea, să vorbesc cu morarul, că acela a facut faina proastă.
Cele două domnișoare cu care “am purtat discuțiile” au refuzat să îmi dea un număr de contact pentru a vorbi cu un superior si au refuzat să îmi spună cum se numesc. Una dintre ele (manager de serviciu) mi-a spus: “Cu ce drept le întreb cum se numesc, ce sunt de la poliție sa le legitimez”? Cealalta mi-a aratat doar ecusonul pe care scria: “Florina M. Supervisor” si a spus că atât este suficient.
În concluzie, din punct de vedere calitativ, experiența vizuală oferită de Cinemacity este echivalentă cu cea oferită de televizorul de pe vremea bunicii.
P.S. Sincer, nici calitatea imaginii (as per pixel) nu mi s-a părut prea grozavă, dar aici e loc de multe interpretări. Ca să fiu cârcotaș aș putea spune că Cinemacity a difuzat un cam, filmat în alt cinema, stabilizat și apoi cropped. Mă rog.
Adăugat de Shopper
De pe blogul lui Adi Hădean:
 De ce mă iau drept fraier cei de la Altex? Firește, pentru că pot. De azi înainte, unul dintre scopurile vieții mele e să le arăt că nu-s chiar atât de fraier pe cât cred ei. Care-i buba (scuzați limbajul neacademic) ? În luna August a anului trecut am cumpărat un aparat foto, Sony alpha 200, de la Altex Iulius Mall, Cluj Napoca. După doar două luni, aparatul a început să hârâie la pornire și la oprire, simptome însoțite de lipsa focusului. Am împachetat camera (trebuie să păstrezi ambalajul dacă vrei să pupi garanție, lucru ilegal -între noi fie vorba- și abuz tolerat de autorități) și m-am prezentat cu ea la centrul de depanare autorizat. Camera a fost trimisă la București și de acolo în Ungaria, unde Sony au o linie de producție. Am primit-o înapoi după două săptămâni, reparată dar fără să mi se spună ce probleme a avut (nu există mențiuni în fișa de service). Trei luni mai târziu, camera a început să se manifeste la fel ca înaintea reparării, din senin-din-iarbă-verde. Mărturisesc, nu mi-am pus niciodată problema că aș fi putut să o stric eu, e o unealtă cu care câștig o pită-pun-ceva-sub-brad, mă port cu ea precum cu oul, o cocoloșesc precum pe soață. În fine, m-am dus direct la magazin, fără să mai stau pe gânduri, fără să mă mai gândesc la service. Asta pentru că în certificatul de garanție scrie negru pe alb că dacă aparatul se defectează în mod repetat, pot cere schimbarea lui. Eu, ca omul, am cerut schimbarea lui și mi s-a dat pe loc m…mi s-a dat de înțeles că nici poveste (am și filmat momentul, îl păstrez pentru mai târziu). După cum era normal, m-am adresat ANPC. Statul zice că am dreptate să cer înlocuirea aparatului sau banii înapoi. Și mai zice că trebuie să fiu de acord ca aparatul să meargă iar la service, pentru expertiză, să vază domnii dacă nu cumva l-am bușit pe scări sau așa ceva. Am fost de acord și cu asta. Azi am fost să verific starea petiției mele. Cei de la Altex (Iulius Mall, Cluj) mi-au spus că aparatul a fost trimis la centrul AUTORIZAT din București dar că ei (serviceul AUTORIZAT) nu pot să dea o rezoluție oficială și că aparatul a fost trimis din nou în Ungaria, la fabrică. Îmi spune angajatul ALTEX :
” Nu suntem siguri că defecțiunea îi poate fi imputată clientului dar din experiență știm că de obicei aceste defecțiuni apar în urma utilizării necorespunzătoare. Am trimis aparatul în Ungaria, cei de acolo îl vor testa iar dacă se va constata că defecțiunea i se poate imputa clientului, va fi trimis înapoi reparat, împreună cu o factură pe care o va plăti clientul. Dar, din experianță știm că de obicei aceste reparații se fac în contul garanției”.
Nu știu ce înțelegeți voi de aici dar eu am tradus asta așa:
Domnule Hădean, sunteți un mare prost dacă vă închipuiți că după ce ați dat 400 de Euro pe un aparat care se defectează din trei în trei luni, o să ne pese de dvs. ori de certificatul de garanție semnat de ALTEX și de Sony România. Vă propunem să vă ștergeți în dos cu respectivul certificat, întrucât nu vă folosește la altceva și oricum, cei de la service sunt oamenii noștri și vor spune exact ce vrem noi să spună. Nu prea ne impresionează nici ANPC-ul, că dacă ne-ar fi, poate am fi tremurat cât de cât. Pe scurt, domnule Hădean, vă dorim un călduros hai sictir! și să fiți bucuros dacă nu vă punem să plătiți reparația pentru un aparat cu garanție de doi ani.
Vă spun drept, pentru că mă simt batjocorit pe banii mei, a început să-mi pese tot mai puțin de problema mea și să mă preocup tot mai mult de binele public, respectiv atenționarea clienților ori potențialilor clienți ai Altex asupra manierei lipsite de grație cu care-și tratează clienții. O să ne mai citim pe tema asta.
Adăugat de Shopper
 Vă este cunoscut refrenul? Dacă trăiți în România, sunt sigur că da. Vreau să-mi iau monitor nou. De ceva vreme mi-au tot făcut cu ochiul niște modele de 24 de inci. Asta până ieri, când un prieten m-a anunțat că și-a luat un monitor nou de 27 de inci. Poftim? Io nici măcar n-aveam habar că se fac la diagonala asta. Omul m-a anunțat entuziasmat că își luase modelul P2770HD de la Samsung, o matahală de monitor full HD, cu tuner TV încorporat și cu un design superb. Intrare HDMI, contrast puternic, tot ce vrei. Iar la 27 de inci poate ține loc de LCD TV fără nici o problemă, filmele HD fiind afișate la rezoluția lor nativă pe ditamai ecranul. Împreună cu monitorul meu vechi de 22 de inci îmi pot face un dual desktop cu o suprafață apreciabilă și pot pensiona bătrânul 4:3 de 19 inci. Ok, și eu vreaaau! Toate bune și frumoase, m-am uitat să văd unde găsesc cel mai bun preț și, culmea, la Carrefour am dat de cel mai mic, 1400 lei. În rest l-am găsit tot peste 1500. Nu foarte mare diferența, însă, deși nu mă feresc de obicei să comand online, la monitoare fac o excepție. Asta pentru că monitoarele pot veni din fabrică cu pixeli defecți care se manifestă prin puncte luminoase (albe, roșii, albastre sau verzi) vizibile constant pe ecran indiferent de imaginea afișată. Iar politica producătorilor de ecrane LCD prevede ca schimbarea unui monitor să se facă doar de la un anumit număr de pixeli morți în sus, între 3 și 5, în funcție de cât de apropiați sunt, de marca ecranului etc. Normal că io nu vreau nici un singur pixel mort, iar dacă aș comanda monitorul online risc să nu-l pot returna în caz că am ghinion (și de obicei am…). În schimb, dacă-l iau din magazin, îi pot pune pe ăia să mi-l pornească și să-l caut de pixeli defecți cu ochii mei.
Așa că m-am dus la Carrefour, pe la ora 11:00 am, să nu fie aglomerație. Nu era aglomerație, de fapt nu era țipenie de om. Eu, la cârma unui cărucior, mă învârteam printre monitoare căutând mastodontul. Îl reperez și mă uit unde sunt cutiile cu modelul ăsta, că doar nu l-0i lua fix pe cel de pe raft. Logic, nu găsesc nici o cutie de P2770HD. Sunt însă zeci, milioane, cu orice alt model imaginabil. Doar ăsta nu. Hm, lasă că poate sunt mai multe în depozit, or fi cutiile prea mari să le țină în magazin. Caut cu privirea pe cineva de la raionul de electronice ca să întreb. Nimic. După vreo cinci minute găsesc, la vreun kilometru, pe la ciorapi de damă, un băiat. Îi zic că totuși, aș vrea să dau și eu niște bani, nu pot beneficia de un pic de ajutor? Vine cu mine, vede monitorul, verifică pe calculator, mă lovește: “Ăăă, numa pe ăsta îl avem. De fapt e singura bucată pe care am primit-o. Dar e nou, numai săptămâna trecută l-am expus”. Îi zic că prefer să desigilez cu mâna mea un produs nou, nu să șterg de amprente unul uzat și să-mi spună când primesc marfă. Peste două zile. Deci să vin peste două zile și găsesc, da? “Ăăă, primim o singură bucată, ar fi bine să sunați înainte, să vă asigurați…” Io-s curios, cine-o fi deșteptul care face stocul și oare cum se gândește el în mintea lui să comande tot câte o bucată dintr-un produs care are un preț competitiv și care s-ar vinde ca pâinea caldă? E normal să ai în stoc o singură plasmă cu diagonala de trei metri la 40.000 de lei, însă ce dracu te zgârcești la niște mărunțișuri care sunt accesibile aproape oricui?
Adăugat de Cristina
„Ţi-ai dorit vreodată un prieten care să te menţină trendy şi la curent cu ultimul minut al celei mai recente mode? Ca membru exclusiv al Kenvelo Club vom face asta doar pentru tine”. Aşa sună mesajul de pe spatele noului meu card Kenvelo, cumpărat, da, cumpărat și nu primit, săptămîna aceasta.
M-am dus să-mi iau un tricou de la magazinul Kenvelo din Polus Center, fiindcă preţurile-s rezonabile iar marfa destul de variată. Merg la casă şi acolo aud: „Aveţi card Kenvelo?”. Nu am. „Nu aţi dori să vă faceţi?”, mă întreabă vînzătoarea. Nu ştiu, îi zic eu, durează mult?. „Doar completaţi numele, dacă vreţi adresa, data naşterii şi semnătura”. Îmi dă un formular, îl completez. Între timp, fata începe să îmi enumere reducerile de care voi beneficia după ce intru în posesia lui, îmi zice că primesc pe loc 10% reducere la produsul pe care tocmai l-am cumpărat, 20% de ziua mea, 5% pentru produsele cu preţ redus etc. „Cardul costă 25 de lei”, o aud de după tejghea. Adică? „Da, costă 25 de lei, dar de fapt, adăugat la preţul tricoului şi redusă toată suma cu 10%, (că doar am card Kenvelo!) preţul final al cardului este mai mic” îmi explică vînzătoarea. Între timp, îmi şi apăruse pe ecranul de la casa de marcat suma finală, cu tot cu tricou, card şi reducerea de 10%. Pe scurt, am cumpărat un card pe care nu vroiam să-l cumpăr, am primit reducere la nimic.
Singura recomandare minoră pe care o am pentru domnişoara de la Kenvelo din Polus Center (deci nu generalizez) este să-şi informeze clienţii cît costă cardul mai întîi şi apoi să le vorbească de reduceri, nu să apeleze la șiretlicuri ieftine doar pentru a primi bonusul la salariu pentru numărul de carduri vîndute. „Aveţi card Kenvelo?. Nu? Atunci vă costă 25 de lei să vă faceți! Doriți?” Cer prea mult, așa-i?
Adăugat de Ilinca
Azi m-am plimbat pînă la bancă, să-mi plătesc dările lunare. Așa am avut ocazia să aflu că, din cînd în cînd, banca nu are euro de vînzare. Cel puţin aşa a zis casiera, unui client care dorea să cumpere… 70 de euro. Discuţia a decurs cam aşa: „Bună ziua, aş dori să cumpăr 70 de euro”. La care caseriţa: „Nu avem, îmi pare rău. Azi nu am încasat nimic. Mirela (către vecina de ghişeu), tu ai ceva?” „N-am nici io. Numa vreo 20 de euro”, zice Mirela. Clientul a rămas cam descumpănit, şi, probabil de mirat ce era, a ales să nici nu mai ceară explicaţii. Nu e chiar aşa de absurd să te întrebi, pînă la urmă, de ce banca (!) nu are euro de vînzare. Din cîte zic unii, se pare că mai multe bănci preferă să „sisteze” vînzarea de valută, cînd cursul este prea mic. Oricum, cam ciudat! Menţionez că instituţia cu pricina se numeşte Alpha Bank (sediul de pe Memorandumului).
Adăugat de Shopper
Text trimis de Ramona:
 Fac parte din cele cinci miliarde de oameni din lume care folosesc telefonul mobil. O fi bine, o fi rău?! Nici eu nu ştiu! Cum telefonia mobilă nu mai este un moft, ci mai degrabă o necesitate aş fi vrut să ma bucur şi eu de o ofertă bună, nu de alta, dar criza nu mă ocoleşte. Zis şi făcut! Aveam un abonament la Orange, deloc cîştigător, şi plăteam pe lună aproximativ 70 de lei. Ai mei m-au bătut la cap să îmi aleg una din noile oferte, cele cu animale (de ce pinguin, panteră, fluture şi delfin?????). Aşa că navighez frumos site-ul şi găsesc unul destul de atractiv, Panteră 12. O sun pe mama (ea e titulara abonamentului, dar de plătit eu îl plătesc  ) şi îi spun să meargă la Orange (Suceava) să îmi schimbe abonamentul cu Panteră 12. Merge biata mama, însoţită de sora mea, pînă la Orange vorbeşte cu nenea ăla de acolo, care îi făcea ochi dulci surorii mele, bat palma, prelungesc contractul cu doi ani ( ca să-şi ia tata un telefon de serviciu) şi mă sună să îmi dea vestea. Eu bucuroasă, vă daţi seama: 900 de minute în reţea, 600 de mesaje scrise în reţea, 120 de minute naţionale, acces nelimitat în Orange World, 25 mesaje multimedia naţionale, 50 MB pentru internet pe mobil (speram că o să îmi iau un telefon „jmecher” în viitorul apropiat).
 Vine şi ziua în care primesc 4 mesaje de la Orange în care mă înştiinţează de noul meu abonament, Delfin 12 (1100 de minute în reţea şi 150 de minute naţionale)!!. Da, Delfin 12 şi nu Panteră 12. O sun pe sora mea, îi spun de păţanie, ea se uită pe contract şi ca să vezi, tot Delfin scria acolo, negru pe alb. Îi spun frumos mie nu îmi trebuie Delfin că vreau Panteră. Ea îmi promite că trece pe la Orange să vadă care îi treaba. Ajunsă la Orange, nu mai era tipul care îi făcuse ochi dulci (a respirat uşurată), era alt „ciocoflender”. Acesta îi spune păi oricum nu se putea Panteră 12. Ea întreabă de ce? El îi spune că abonamentul se schimbă în funcţie de ultimele 3 facturi (???). Nu întelege biata fată nimic, dă din umeri, iar nenea de la portocaliu îi spune că pot să îmi pun Panteră 16. Ca să ce, întreb eu?????? Adică ele merg să îmi schimbe abonamentul, îi spune la domn că vreau Panteră 12, calculatorul îi arată că nu se poate şi el decide că cel mai bine pentru mine e Delfin 12, fără să îi spună nimic mamei. Păi nene, zii dom’le la femeia aia că nu se poate varianta aia, nu de alta dar poate vrea altceva şi nu o pune să semneze ceva ce îi bagi tu pe gît aiurea şi fără sens!!!!!!! Normal că Panteră 16 se poate, asta ar însemna să plătesc mai mult cu şase euro la renumita companie Orange. Nu mă deranjează că nu se poate, cine ştie poate chiar nu se poate. Nu cunosc politica Orange, dar măcar aibă bunul simţ să-și informeze clienţii despre ce se poate şi ce nu la Orange Zoo!
Adăugat de Cristina
Ce faci cînd mergi la film la Cinema City, te duci la locul rezervat și te așezi într-o băltoacă (sper că de suc)? Te muţi. Dar ce faci cînd începe filmul şi persoana care are locul pe care tocmai te-ai aşezat îşi vrea locul? Iar sala, cum rar se întâmplă, e plină. Deși cel pe al cărui scaun m-am mutat a fost binevoitor și s-a așezat cu un rînd mai jos, rând ocupat de doar două persoane, după un sfert de oră de la începerea filmului vin şi cei şase ale căror locuri se aflau, pe drept, pe rîndul din faţa mea. Îi ridică pe cei care s-au așezat pe locurile lor, care mă ridică la rândul lor pe mine, fiind nevoită să îmi reiau şederea pe scaunul ud. Vine şi „băiatul cu lanterna” să lumineze calea, că nimeni nu mai știa care unde stă. Nu ştiu cît a durat toată forfoteala, filmul începuse deja de vreo 15 minute, eu l-am vizionat de pe jumătate de scaun. Nu era o regulă care zicea că după ce începe filmul locurile înscrise pe bilete își pierd valoarea? Ar fi trebuit să cer jumătate din bani înapoi, fiindcă numai de confort nu am avut parte. Sau să-mi aduc un scutec.
Adăugat de Shopper
De pe blogul Ralucăi:
Coperta unei noi editii a romanului “Lolita” de Nabokov. Mie nu-mi place varianta aceasta de Lolita lipsita de inocenta si de gratie. Totusi, personajul cartii e o fata care avea doar 12 ani, nu era tocmai o blonda versata gata sa-si infiga unghiile lungi in carnea oricarui barbat care nu se putea abtine din fata tentatiei …
Trist cand kitschul apare la case atat de mari si legat de nume celebre.
E posibil ca tot ce conteaza sa fie coperta cartonata, hartia lucioasa, cotorul decorativ. Doar am auzit ca se pot cumpara si carti la metru. Conditia e sa arate bine si sa fie de aceeasi inaltime, pentru a incapea la fix in rafturile noi de biblioteca.
Adăugat de Shopper
E frumos să câștigi, însă uneori e mai bine să nu… Revista Bolero are un concurs atrăgător, lunar cred, în care sunt oferite două premii, fiecare în valoare de 3.000 de lei. Banii nu se dau în mână ci se pot cheltui pe cumpărături în două magazine. Sună al naibii de bine. Dacă revista CHIP, pe care o citesc lunar, ar avea un așa concurs, iar premiile s-ar traduce prin shopping de electronice, aș decupa taloane toată ziua.
Dar acuma vine partea comică la concursul Bolero, cel puțin din punctul meu de vedere: unul dintre magazine este Triumph, adică sutiene, chiloți, sutiene, chiloți iar celălalt este Benvenuti, adică genți, poșete, pantofi, cizme, curele și alte chestii. Două magazine, două câștigătoare, fiecare poate face cumpărături dintr-un singur magazin. Nu trebuie să fiu femeie ca să-mi imaginez ce înjurături adresate stelei sale norocoase a emis câștigătoarea care a fost nevoită să facă shopping de 3.000 de lei în Triumph. Pentru că în timp ce câștigătoarea cealalată își poate etala noua colecție de încălțăminte și genți Benvenuti peste tot, pe ea o va vedea cel mult prietenul în dormitor. În cazul în care are.
Rezervă de chiloți pentru cinci ani…
…și (mult) mai norocoasa câștigătoare:
Adăugat de Shopper
 Puțină lume știe că data expirării înscrisă pe ambalaje spune foarte puțin despre calitatea conținutului într-un anumit moment. “Mâncarea” începe să se deterioreze încă din momentul în care este recoltată, iese din abator sau este procesată, dar rapiditatea cu care aceasta se deteriorează depinde într-o mai mică măsură de timp, cât de condițiile în care este depozitată. Umezeala și temperatura ridicată sunt cele mai nocive elemente care duc la stricarea alimentelor (Vezi aici ce se întâmplă cu niște batoane Dots păstrate la căldură). O pungă de carne proaspătă, necongelată, își va păstra calitățile mai mult timp dacă e plasată lângă congelator decât dacă stă în partea de jos a frigiderului, sau, mai rău, lângă becul acestuia. Termenul de valabilitate se referă la perioada în care produsele alimentare pot fi consumate în condiții de prospețime optimă, în nici un caz la faptul că acestea ar fi periculos de consumat după această dată. Însă trebuie ținut cont că datele limită de pe ambalaje sunt foarte conservatoare. Pentru a fi siguri că și cei mai leneși dintre consumatori sunt în siguranță, producătorii își imaginează cele mai proaste condiții în care pot fi ținute alimentele, și testează produsele pe baza acestui criteriu.
 În cazul alimentelor perisabile cum ar fi laptele sau carnea, consumatorii responsabili (cei care pun alimentele în frigider imediat ce ajung cu ele acasă) au o perioadă de grație de trei până la șapte zile de la data expirării. Cât despre legumele preambalate, studiile arată că pierderea nutrienților din acestea este strâns legată de aspect. Așadar, dacă legumele arată proaspete după data expirării, înseamnă că și sunt. Pastele și orezul pot avea un gust perfect chiar și după un an de zile. Biscuiții nedesfăcuți pot fi buni până la câteva luni după ce au “expirat”, dacă sunt ținuți într-un mediu uscat și feriți de lumină. Campioanele alimentelor în ceea ce privește longevitatea după ce au expirat sunt însă conservele. Dar și cele mai periculoase dacă au fost păstrate impropriu.
 Consumatorii au de furcă și cu modul de “exprimare” al producătorilor. Unii producători scriu pe produse “a se consuma de preferință până la…” alții folosesc vagul “data expirării” sau foarte vagul “a se comercializa până la…”. Există și expresia în engleză “best before”, care, tradusă, ar suna “poate fi consumat la calitate optimă până la data…” Ce se întâmplă a doua zi după această dată? În mod sigur nimic. Puțini sunt cei care folosesc o expresie în genul “a nu se consuma după data expirării înscrisă pe ambalaj”. Cele câteva produse cu termen de valabilitate nelimitat sunt adevărate oaze de liniște pentru consumatori.
Termenul de valabilitate este folosit pentru a inspira încredere consumatorului, dar de fapt oferă un fals sentiment de siguranță. În realitate fiecare dintre noi ar trebui să judece singur și să analizeze foarte atent aspectul, mirosul și condițiile în care este păstrat un aliment, chiar dacă mai are mult până expiră, și să nu aruncăm înapoi pe raft un litru de lapte doar fiindcă termenul de valabilitate este pe final.
Adăugat de Shopper
Astăzi a fost relansat site-ul eBucătăria.ro, un site de rețete culinare, diete, “tutoriale” video și noutăți culinare. De eBucataria se vor ocupa Andrei Crivăț și Adi Hădean, după ce Orlando Nicoară, General Manager la MediaPro Interactiv, a cumpărat o parte din proiect și a investit în noua sa formă. Site-ul are un aspect fresh, profesionist, iar coordonatorii săi își propun să ajungă primii pe această nișă, chiar dacă au o concurență numeroasă în acest moment.
http://adihadean.ro/
Adăugat de Shopper
Text primit pe email de la Diana:
 În urmă cu 11 luni, respectiv în martie anul trecut mi-am cumpărat de la Auchan din Iulius Mall o tastatură pentru calculatorul de acasă. Nimic complicat, nimic foarte scump. De cîteva săptămâni începuse să mă streseze. Cînd „space-ul” nu mai mergea, cînd „z-ul”, cînd „y-ul”. În fine! Ştiţi sentimentul: cînd ţi-i lumea mai dragă, sau mai exact când te grăbeşti mai tare, atunci nu merg chestiile de care ai nevoie. Aşa că, dând întâmplător peste bon şi garanţie (care urma să expire în cîteva săptămâni) m-au prezentat în seara asta la Auchan şi mare mi-a fost mirarea că, fără nici cea mai mare problemă, în cinci minute, am primit o tastatură nou-nouţă. Evident, au probat să vadă dacă cea veche era într-adevăr stricată (nimic împotrivă), şi culmea e că nu au comentat nimic că nu am adus şi cutia. Până la urmă cine ţine în casă zeci de cutii de la toate „jucăriile” pe care şi le cumpără că poate-poate s-or strica? Ideea e: vedeţi că se poate şi-aşa?
Adăugat de Ilinca
Ieri am trecut pe la cabinetul medicului de familie, pentru o simplă reţetă. Nu m-am mirat prea tare că în sala de aşteptare erau în jur de zece persoane care aşteptau să intre la „doamna doctor”. Dar nici nu ma aşteptam să aştept două ore (!!!) să primesc o reţetă. O simplă reţeă. Dar, în afară de cei zece dinainte mea, s-au gîndit să mai vină vreo cinci, şase „clienţi” care au intrat peste rînd, că aveau „numai o întrebare”. Inutil să menţionez că sistemul ăsta, primul venit, primul servit nu funcţionează nicicum! Nu ar fi mai simplu să trebuiască să faci programare, să fie un număr de telefon unde să suni şi să ţi se zică la ce oră să mergi, chiar şi cu aproximaţie, să nu mai stai ca prostu ore în şir, într-o sală de aşteptare unde toţi bătrînii, copiii sau toţi răciţii, gripaţii şi infectaţii cu cine ştie ce să-ţi sufle-n ceafă (sau în faţă)?! După două ore, timp în care „mi-a venit şi mie vremea” să intru în cabinet, am parcurs, fără grabă, vreo sută de pagini dintr-o carte. Aşa că, nu uitaţi lista de lecturi cînd vă mai doare ceva şi vreţi o reţetă de ampicilină.
Nota bene: Evident că nu mă mai durea nimic în momentul în care „doamna doctor” m-a întrebat: „Şi, ce te supără?”, dar aş fi avut altceva pe limbă!
Adăugat de Matei R.
Luna trecută a apărut şi în România „Simbolul pierdut”, de Dan Brown , un volum din aceeaşi serie cu „Îngeri şi demoni” sau „Codul lui Da Vinci”. Bineînţeles că şi-a luat loc de cinste în toate librăriile, să-şi completeze intelectualii colecţia. Apare şi în Cora sau Carrefour în zonele de carte şi costă în jur de 40 și ceva de lei. Prea scump, aştept ecranizarea.
Dar cînd mă plimb prin Polus, nu se poate să nu intru la Diverta (îmi place locul de pe vremea cînd acolo fiinţa Libris). Şi acolo tronează Dan, cu a sa recentă capodoperă. Dar cu 20 de lei mai scumpă decît în hipermarketuri. Iar Diverta e la 50 de metri de Carrefour. Care-i faza? Ce mi se oferă în plus? E aceeaşi carte, aceeaşi copertă. Pentru punga-brand de la Diverta? Nu, mulţumesc.
Mai mult, pe Diverta online, cartea e cu mult mai ieftină ca în magazin. Mă întreb, oare la ăştia nu li-i bine în Polus sau au impresia că există chiar atîţia „intelectuali” cu fiţe cărora nu le pasă de preţ? La fel ca la Bamboo, totul mai scump, pentru iluzia (deşartă) de high-class. Dar pînă cînd? 
Prețul în Cora:
Carrefour:
…și Diverta:
Adăugat de Shopper
Articol primit pe mail de la Costel Mazilu:
***
 Repet: Mugurel Cosmin Frunzetti e un ŢEPAR. Desigur, toată lumea ştia asta, inclusiv eu, când am ales să lucrăm împreună pe un proiect. Internetul românesc este plin de posturi despre „seriozitatea” dumnealui. Am crezut… nu mai contează ce am crezut, mi-am făcut-o cu mâna mea, mergând la risc.
Aşadar, a fost vorba de 21 de ştiri video, făcute împreună cu doi colegi (un reporter şi un cameraman). Adică banii urmau să fie împărţiţi. Noi ne-am făcut treaba zi de zi, ca după o săptămână, din cauza metodei de plată (care nu i se părea ok, nu puteam face un contract la vremea aia), să ceară sistarea lucrului, rămânând să fim plătiţi pentru munca depusă şi apoi, când am fi rezolvat cu metoda de plată (să poată plăti pe firmă), să continuăm. Azi-mâine… azi-mâine… şi tot aşa, timp de mai bine de două luni. Înţelegător cum sunt, l-am înţeles. Distracţii, excursii… şi tot aşa, ca tot omu’, de sărbători. Însă au trecut astea, de mai bine de o lună.
Când într-un final i-am zis că-i neserios, şi-a cerut scuze şi a zis că se va ocupa, dar să-i dau DIN NOU datele contului meu. De emoţionat ce era să-şi plătească datoria, nici nu le-a mai salvat, ultima dată. Zilele au continuat să treacă… şi banii au continuat să NU sosească. Ţeparul tot ţepar, n-ai ce-i face!
Amuzant este că pe blog, la descrierea lui, a scris, citez: criză, justiţie, România, ţepe, cotidianul de zi cu zi. Da, ţepe! Ţepe, pe care el le dă, ori de câte ori are ocazia. Pentru că recent i-am recomandat şi un designer web. Omul şi-a făcut treaba, el a uitat să trimită banii. Noroc că nu a terminat-o şi banii erau programaţi să sosească în două rate. Dacă proiectul ar fi fost gata, uita de tot de bani, ca de obicei. Bun, iar în cazul ăsta, tot eu am căzut de neserios omului ăla, pentru că i-am recomandat un client escroc. Pe lângă faptul că mi-am plătit colegii din banii mei, pentru ţeapa pe care am luat-o.
Ţeapa 2: http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=208626
Ţeapa 3: http://forum.computergames.ro/131-valea-plingerii/454927-inca-o-poveste-despre-neseriozitatea-mediadot-marketonline.html
Ţeapa 4: http://forum.seopedia.ro/bar-lobby/10490-nu-faceti-afaceri-cu-mugur-frunzetti-marketonline-ro.html
Ţeapa 5: …dacă se fac căutări pe internet, folosind cuvinte cheie precum Frunzetti, ţeapă, marketonline… se găsesc x astfel de posturi.
„Marfa” vândută i-am lăsat-o pe YouTube, pentru că aparent, el de la 1 ian. anul ăsta nu mai face parte din proiectul respectiv, deci ar fi avut de suferit alţi oameni pentru neseriozitatea lui. Să-i fie de bine şi să-şi folosească banii ăia pentru operaţia estetică de care va avea nevoie după ce va ţepui vreun proxenet, cu noul lui proiect cu femei la 50 lei, „full options”.
P.S. Ca să vă dau totuşi şi o informaţie utilă, în curând (câteva zile), voi relansa site-ul www.co2-solid.ro, relansare ce se va solda cu un concurs (accesibil oricui) cu premii interesante, de la net top-uri performante şi până la echipament IT de vârf, ce respectă standardul militar MIL-STD 810F şi nu se găseşte pe piaţa românească, desigur. V-am făcut curioşi, aşa-i?
Adăugat de Shopper
 Cu titlul “De ce e shoppingul mai eficient decât sportul la sală” în Gândul aflăm că prin shopping ardem până la 5 calorii pe minut. Cu cât mergem mai des la shopping cu atât mai bine. Studiul a fost realizat pe 3000 de femei. Eu sunt sigur că, în cazul bărbaților, se ard mult mai multe calorii pe minut și asta din proprie experiență. Doar statul timp de cinci minute în fața standului cu cașcaval mă epuizează de fiecare dată fiindcă nu știu ce să aleg. Cum mersul des la shopping are și efectul dispariţiei banilor, spre sfârșitul lunii poţi ţine o cură de slăbire forţată.
Citynews ne informează că reclama la chipsurile Lay’s a fost interzisă de CNA. Știu despre ce reclamă e vorba, într-adevăr stupidă, doar că nu întrece în stupiditate pe cea cu “era să ai zăpadă pe haină” sau pe cea cu papagalul ăla cu voce retardată de la Romtelecom. Problema cu reclama Lays nu a fost însă stupiditatea ci faptul că, citez, “inoculează ideea ca tinerele fete si adolescente trebuie sa consume acest produs pentru a-si putea finanta operatii estetice, mesajul transmis fiind acela ca o femeie se defineste exclusiv prin atributele sale fizice.” Well, not entirely …
Ne întoarcem la Gândul ca să aflăm că doar 40% dintre români vor apela în 2010 la alţi bani decât leafa. Ciudată formulare, oare se referă la rezervele din conturile elevețiene ale fiecăruia dintre noi? Nu, se referă la credite, la care vor apela 40% dintre românii doritori de mai mult decât au. Restul de 60% au spus că, dacă au nevoie de extra cash se vor împrumuta de la prieteni. Care au luat credite.
“Cumpărăturile cu bani virtuali pe internet nu cunosc criza”, titrează Foaia Transilvană, semn clar că românii cheltuie mai ușor banii invizibili decât ce au în buzunare. Dacă au.
Cluj4all îmi trântește vestea că aeroportul Cluj-Napoca ia o pauză între 6 și 10 mai “pentru efectuarea unor reparatii si lucrari de mentenanta”. Zborurile vor fi deviate către Târgu-Mureș. Mare bucurie mare (not!), fiindcă eu în perioada aia plec și mă întorc din Barcelona. Asta e răzbunarea Wizz Air-ului pentru articolul cu biletele, clar. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, s-au răzbunat şi în avans, că și anul trecut s-a închis aeroportul, între 1 și 6 mai, convenabil, exact când eu mergeam la Londra.
Adăugat de Shopper
Daniel și Anca au un dric. Gri metalizat. Cu numărul IS 10 DSA. Încerc să-mi revin.
***
Deci încă o dată, cine sunt clienții Leonardo?
Adăugat de Matei R.
 Mai ştii bă, imediat după 90, povestea cu ţiganii* din piaţă care fabricau greutăţi false să te prostească la cîntar? Găureau alea două rotunde de şăr (ţn** pentru fier) şi înăuntru puneau cîte o buca’ de lemn şi scriau pe fiecare – 2Kg. Cîntăreau, balanţa stătea dreaptă ca bolobocu’, iar tu plecai acasă cu impresia că ai luat două kile de fasole de ţi-i mai mare dragu. Cine o zis că nu te descurci singur la piaţă? Păi mamă-ta mă, şi o avut dreptate, că atunci cînd o ajuns şi ea acasă cu două kile de prune care aproape că erau mai multe ca boabele de fasole, te-o-mpulăit şi o zis că eşti mai prost ca tată-to. Şi aia era greu, ştii din poveştile ei cu vecina Nuţi, de la tri.
A trecut capitalismul peste tine, val cu val, şi te-ai făcut domn. Ai uitat ce înseamnă piaţă şi îţi faci shoppingul doar la hypermarket. Soţioara îţi recomandă (aveţi o relaţie modernă, nu poate să-ţi poruncească) să mergi la Cora să iei nişte pan-ga-si-us (a se pronunţa pe silabe şi c-o strîmbătură). Îţi faci lista pe smartphone, te îmbraci de mall şi te urci în maşină. Ştii exact unde sînt preparatele din peşte și ai și harta magazinului pe GPS. Te prezinţi din faţa doamnei cu meseria împuţită şi îi ceri şase kilograme*** de pangasius (ai chef mare, vin naşii, toţi opt). Acasă, soţia şi soacra ei aşteaptă trofeul. Cînd se apucă să desfacă punga, jumătate e gheaţa care a tras la cîntar. Ai adus doar trei kile de peşte. Iar te-au păcălit mă, de data asta cu cîntarul electronic. Chiar că eşti mai prost ca tată-to. El era măcar „ţăran de la ţară”, cum îi zicea Nuţi, Dumnezo s-o ierte.
*ăsta e adevărul. înlocuiţi cu ceva ce nu vă ofensează
**ţărănism
***7,6 lei kilogramul îngheţat Oceanfish
Adăugat de Shopper
A venit vremea pentru o nouă tură de shopping exotic. De data aceasta am dat click pe toate reclamele de pe Cancan, Libertatea, din emailurile spam, ce mai, am clickuit tot ce ar clickui un neiniţiat în capcanele Internetului și am selectat cele mai inutile, neverosimile, mincinoase și periculoase produse pe care le-am găsit pe parcursul unei jumătăţi de oră. Behold (click pe imagini pentru a le mări):
***
Coșul de gunoi cu peisaje din Caraibe
Coșul de gunoi cu peisaje din Caraibe. Excelent, ce-ți poți dori mai mult decât să admiri coșul în timp ce te… speli pe dinți, și să-ți imaginezi că ești în Caraibe?
***
Pastile anti mahmureală
Voi știați de existența produsului de mai sus? Cum naiba a reușit să rămână anonim până acum este un mister… Poate fiindcă nu funcţionează?
***
Mini încălzitoare pentru mâini și picioare
Nu sunt sigur ce se întâmplă în plicul ăla, dar ar putea fi ceva radioactiv, mă gândesc.
***
Afrodiziac pentru ea (Spanish Fly)
Extract de muscă spaniolă, fără gust, fără miros, fără efect… Dacă ți-l torni în cap s-ar putea să tragă muștele la tine mai mult ca de obicei.
***
Saună mobilă Total Sauna
Îi mai zice și cort în limbaj popular.
***
Prosolution Pills
După 10 cutii concurezi cu elefantul, după 20 cu balenul.
***
Cameră de luat vederi falsă
Nu era interesant ca de un milion de lei să stropească cu apă măcar?
***
Xtreme Bra
Încerc să-mi imaginez fața bărbatului care încearcă să desfacă un Xtreme Bra. Asta dacă n-a fugit când l-a văzut… Vomitând.
***
Zein Cremă cu (h)aur și (h)argint
Cremă cu aur pentru faraoance. La cinci milioane cât costă, cred că dușul zilnic iese din discuție…
Adăugat de Shopper
 Să zicem că vrei să mergi într-o mini excursie la Barcelona în luna mai. Ce faci? Întrebi cine mai vrea să vină și intri pe site-ul Wizz Air la online booking pentru a cumpăra bilete de avion. Pentru că doar așa poți fi fraierit și abuzat. Să vă explic. Ne-am adunat 7 persoane pentru excursie. Primul lucru care te izbește la Wizz este că dacă vrei să rezervi din prima 7 locuri te costă mult mai mult de persoană decât dacă ai rezerva în tranșe de câte 2-3 persoane. Care-i logica aici? Nu e niciuna. Sau bun, să zicem că au ei politica lor și dacă li se umple avionul prea iute ies în pierdere. Însă ce urmează e mai interesant. Am făcut rezervarea pentru trei persoane inițial, iar prețul a fost de 230 lei de persoană, plata cu cardul. Plătesc și dau să mai fac o rezervare, pentru încă două persoane. Surprize, surprize! Prețul crescuse în nici cinci minute la 250 lei de persoană. Am zis, las că nu-i mare bai, am avut ghinion că au schimbat fix acu prețul și am luat cele două bilete cu 250 ron. Bun, au mai rămas încă doi prieteni de rezolvat. Fiind paranoic și imaginându-mi conspirații, intru pe net de pe modemul Orange pentru a face această ultimă operațiune, deoarece aveam suspiciunea că Wizz-ul modifică prețurile în funcție de ip-ul de pe care se face rezervarea. OK, bag destinația, data plecării și sosirii, toate informațiile de mai înainte, apăs Găsește zboruri> și… mai să cad de pe scaun. Biletele erau acum 290 lei de persoană. Cu 60 de lei mai mult decât le-am luat pe primele, cu 10 minute în urmă. Deja asta semăna a jecmănire nerușinată și n-am putut să nu mă enervez. Pe deasupra m-am simțit și eu prost, că eu am făcut rezervările iar mie mi-am luat mai ieftin.
N-am înțeles, de ce ar trebui ca cineva care face rezervarea la 10 minute distanță de mine să plătească în plus? Oare și eu am plătit mai mult decât cei care și-au luat bilete în aceeași zi, poate cu 2 microsecunde înaintea mea? Care sunt criteriile după care se stabilește prețul biletelor? Dacă există interes pentru un zbor atunci hai să-l scumpim că înseamnă că proștii vor plăti? Sau suntem la loteria biletelor, care prinde pe cele mai ieftine?
Evident că prietenii noștri au acceptat până la urmă să plătească supraprețul, însă, a doua zi o nouă surpriză: prețul a scăzut, de data asta la valoarea inițială.
Iată și niște capturi de ecran care arată evoluția costurilor biletelor pentru o singură persoană, dus și întors, în decurs de doar 10 minute, fără taxele aferente plății cu cardul:
Avem aici prețurile inițiale, dus 59 ron, întors 129 ron
La următoarea rezervare, prețul dus crește la 79 ron, întors rămâne 129.
 La ultima rezervare se observă ambele prețuri crescute: dus 79, întors 169!
Totul în doar 10 minute.
Adăugat de Shopper
Începând de astăzi Shopping Stories are o nouă secţiune, “Legislație”, accesibilă în meniul orizontal, unde găsiți pentru început textul Ordonanţei nr. 21/1992 din 21/08/1992, privind protecţia consumatorilor şi Legea nr. 449/2003 din 12/11/2003, privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora. Aceste două texte legislative pot fi consultate oricând aveţi dubii cu privire la drepturile pe care le aveţi în calitate de consumatori. Vom adăuga şi alte acte pe parcurs.
Adăugat de Ovidiu Blag
Încercați o dată să vizitați complexul de magazine de la Minerva. Ba nu, uitați-vă la început de departe la acel dezastru. Să zicem de pe partea opusă, ca să aveți o vedere de ansamblu. După aceea doar apropiați-vă, cu prudență, pentru că ceea ce veți vedea vă va oripila. Între un magazin sătesc de pe vremea lui Ceaușescu și unul dintre spațiile comerciale de aici nu e nici o diferență, sau dacă e, atunci nea Nicu iese în avantaj. Este vorba despre cel de pe colțul unuia dintre blocuri, plin de răhătișuri gen broșe și cercei din plastic, chinezării și alte lucruri de un prost gust evident. Este Mercedesul prostului gust, ca să zic așa. Nu credeam vreodată că într-unul dintre cele mai vechi cartiere ale Clujului, într-un fel de centru al lui, poate exista așa un loc. Mai departe e cam la fel, cu un centru alimentar înghesuit, în care dacă nu ești atent cum manipulezi coșul s-ar putea să dobori marfa la pămînt. Nu mai vorbim despre vînzătoare, care sînt sictirite pe viață, ceea ce este într-un fel de înțeles, dacă te gîndești în ce ghetou trebuie să lucreze, zilnic. Prin dreapta e și un Mc Donalds, asta ca să fie contrastul între vechi și nou cît mai evident. Nu mai am cuvinte. Vizitați zona, și mai vorbim.
Adăugat de Matei R.
 Mi-am luat laptop HP de la eMAG.ro. S-a fu*** hardul. Am sunat. Am căutat garanţia. Am completat formularul de pick-up&return. Am aşteptat 36 de ore să vină curierul după laptop, aşa scria acolo. Am aşteptat 48 de ore. 50. 60. Am resunat. S-a refăcut comanda, cu scuze. Am aşteptat alte 36 de ore. Au trecut….vreo 100. Resun mîine. Garanţia e doar pînă la sfîrşitul lui ianuarie. Se coboară cerul dacă mă f*t ăştia şi rămîn cu laptopul stricat. Sincer.
PS: Steluţele sînt pentru sărbători
PPS: Pe care să le aveţi fericite
Later edit: Imi torn tuş de imprimantă în cap, laptopu s-a întors destul de repede de la emag, reparat şi cu o surpriză. Şi dacă tot m-am apucat de periat, felicit site-ul pentru prezentarea în timp real a stării obiectului trimis.
Adăugat de Shopper
Iulius Mall are de toate, doar este mall. Asta include și o colecție de sâni before/after, courtesy of Dr. Lucian Fodor, PhD, care după 6 ani de specializare în Israel și SUA nu știe să-și facă reclamă într-un mod mai discret. Unu la mână, prin Iulius Mall circulă și copii, care probabil că nu vor înțelege prea bine ce fac tantile alea în vârstă din poze. Doi, unii se duc să mănânce, de exemplu eu, și sunt întâmpinați pe drum de peisajul mamar, deloc încântător. Nu, bulinele alea gri nu ajută la nimic.
Adăugat de Shopper
 Sunt un vechi și constant consumator al produselor McDonalds. Săptămânal mănânc de la ei. În Cluj există patru francize Mc Donald’s, două dintre ele fiind în mall-uri.
Prefer Mc Donald’s, fiindcă, deși oferta de junk food a devenit foarte variată, junk-ul lor îmi place cel mai mult. Nu vom discuta dacă este sănătos să mănânci hamburgeri și cartofi de la Mac fiindcă evident că nu este. O privire chiar pe site-ul lor (click aici), dezvăluie o lume a E-urilor și a tot felul de prăjeli dubioase. Până la urmă însă chifteaua de vacă din cheeseburger tot chiftea este, iar cartofii prăjiți în ulei se prăjesc la fel oriunde în lumea asta. Aș înclina chiar spre faptul că ăia de la Mac sunt mai “sănătoși” decât cei făcuți de mine, și, dacă nu mai sănătoși, atunci mai gustoși cu siguranță. Îmi place și faptul că restaurantele McDonalds din România strălucesc de curățenie, spre desosebire de cele din orașe europene precum Paris sau Roma care sunt ca niște pubele infecte unde ți se lipesc pantofii de gresia impregnată cu maioneză. OK, cam atât cu lauda.
Problema mea cu McDonald’s-ul, și acum mă voi referi doar la Cluj, o reprezintă angajații. Angajați care nu sunt în stare să ducă la îndeplinire niște sarcini simple pe care un cimpanzeu mai bine antrenat le-ar rezolva fără probleme. Am depistat și care-i baiul. Comanzi un cheeseburger, angajatul se descurcă. Comanzi un meniu, angajatul nici nu clipește. Faci greșeala ca la meniu să mai ceri un sos de ceva sau un sandwich în plus care nu-i în meniu, l-ai omorât. Te întreabă de n ori ca să fie sigur că a înțeles, face zeci de clickuri la casa de marcat, greșește și își cheamă colegul să-i scoată nu știu ce din casă, te mai întreabă o dată ce-ai comandat și, când mergi cu tava la masă, vezi că nu ai tot ce trebuie pe ea, sau, în cazuri fericite, ai în plus.
 Să vă dau și câteva exemple, toate pățite de mine în ultimele două luni. Astfel, în 9 situații din 10, dacă ceri o cola fără gheață primești cola cu gheață. Mult prea greu de priceput pentru tejghetar să NU îți umple paharul cu apă înghețată… Te duci înapoi cu sucul, anagajatul se scuză, varsă conținutul paharului la chiuvetă și îl reumple. Rezultă risipă și timp pierdut. A, au fost și cazuri în care mi-au scos gheața cu lingura din pahar. Magnific! Apoi, de multe ori am primit cartofi prăjiți aproape reci, care au fost “ambalați”, adică băgați în cutia de carton cu multă vreme înainte de a fi cumpărați. Să aibă de rezervă cum ar veni… Și uite așa ăla de lângă tine primește cartofi aburinzi iar tu niște chestii sleite, vag calde.
Încurcarea comenzilor este de asemenea la ordinea zilei. Cu puțină vreme în urmă am luat un meniu Chicken Roll. Chicken Roll-ul este o lipie umplută cu pui pane, roșii, salată și sos. Doar că la mine nici urmă de roșii sau sos. Am mâncat jumate de sandwich sperând să dau mai la fund de restul ingredientelor, dar degeaba. M-am dus cu el înapoi și ce aud: “A, da, să știți că a comandat cineva fără roșii și sos și cred că nu a mai venit după el…” Aha, și v-ați zis că poate io-s mai bou și nu-mi dau seama, sau cum? Am primit un sandwich nou iar ei și-au păstrat jumătatea mea. Toate ca toate, însă atunci când greșesc comenzile la pachet văd negru în fața ochilor. Uneori mă uit dacă am primit tot ce-am comandat, însă de multe ori nu am timp să scotocesc prin pungi. Am pățit nu o dată să uite să pună maioneza, sau să pună gheață în suc deși le-am spus clar și rar: FĂRĂ. Dar când uită să pună o porție mare de cartofi la meniu deja e ori prostie ori hoție. Am constatat asta doar când am ajuns acasă, și cum stau la ceva kilometri de Cluj, am înghițit în sec și le-am urat toate cele…
Deci, să n-o mai lungesc: francizerii lu’ pește, faceți bine și trimiteți-vă angajații la traininguri sau luați-vă alții cu 2 neuroni în plus, că poate se supără nea’ Mac-ul ăla mare că-l faceți de râs și vă închide prăvăliile!
Adăugat de Shopper
E-mail primit de la Anamaria:
 In ultima vreme sunt bombardata de fel de fel de e-mailuri publicitare sau nu despre noul magazin on-line de lenjerie intima I.D.Sarrieri, ba despre calitatea minunata a produselor, ba ca au nu-stiu-ce-nebunie-de-reduceri, ba ca ofera un serviciu nou de personal shopper… si sincer, nu-mi pasa nici cat negru sub unghie ce oferte magnifice ofera acest magazin virtual, pt ca experienta mea cu ei este una cat se poate de proasta si de nefericita pt mine ca simplu cumparator.
Am sa incep prin a spune ca m-am lasat vrajita de reclama pe care o faceau in fiecare dimineata la matinal Razvan si Dani, si am accesat acest site minunat. “Am Profitat” de oferta de la acel moment si am ales sa fac o comanda cu o valoare mai mica, 100 Ron, pt a testa seriozitatea firmei. Bineinteles ca am fost sunata pt confirmarea comenzii dupa 1 sapt, si apoi au mai trecuta inca vreo 2, pana intr-adevar am intrat in posesia comenzii mele… si surpriza, in colet erau produse cu numere total diferite de cele comandate de mine. Si niste produse total diferite si de o calitatea execrabila in comparatie cu cele din pozele prezentate pe site. Am incercat sa apelez la bunul simt al serviciului de relatii cu clientii, si m-am lovit de un arogant: NU E PROBLEMA NOASTRA, si de un nesimtit NU E OBLIGATIA NOASTRA… Si iata ca ditamai firma, nu a vrut sa accepte un retur a produselor, neefind responsabilitatea lor!! Hmmm… unde in lumea asta se mai intampla asa ceva? Sa cumperi ceva ce nu ai vrut, si sa nu ai posibilitatea de a schimba produsul cu altceva?!?! Intr-un final un arogant care se ocupa de aceste probleme, mi-a promis ca va face o comnda ce curier pt a putea eu sa le innapoiez comanda, si promisiunea a ramas in acelasi stadiu vreo 4 luni… La ce bun atata publicitate daca ei nu au nici macar un servicu de clienti klumea?! Sa nu mai vb de un personal pregatit…
Cu toata reclama pe care o gasesc acum in toate revistele glossy sau glamour, si cu toate sutele de e-mailuri pe care le primesc saptamanal nici nu am de gand sa ma mai uit inspre un astfel de magazin, nici acum, nici niciodata, despre cumparat nici nu se mai pune problema…
Adăugat de Shopper
La nivelul -1 din Iulius Mall găsim Zoo Mania, un ditamai pet-store-ul. Cu un slogan cel puțin kinky: “Supermarket de plăceri animalice”. Așa scrie, pe bune:
***
În acest caz ne permitem o recomandare care ar descrie mult mai bine sloganul firmei. De fapt suntem aproape siguri că așa arăta grafica inițială…
Adăugat de Shopper
 Email primit de la Tuki, în legătură cu oferta Orange pentru iPhone 3G (aici vedeți oferta în cauză):
Puteti sa scrieti un material despre ofertele Orange România? Saptamana trecuta joi mai exact a aparut “oferta” Iphone 3G de 79euro cu abonament de 20 euro. Am fost astazi, exact la 4 zile lucratoare de cand a aparut “oferta”, ca sa aflu ca nu exista la nici un magazin iPhone 3G. Am un prieten care lucreaza la EuroGSM Cluj si ei nu au avut deloc Iphone in stoc de cand a aparut “oferta”. Am fost la Orange shop pe strada 21 decembrie unde am aflat ca nu mai au nici ei in stoc; probabil nici nu aveau. Deci Orange face oferte la telefoane inexistente la pret bomba. Probabil cei de la departamentul de marketing s-au gandit mult la asa oferta ca sa atraga clientii in magazin. Totusi te duci pana acolo, in final tot cumperi ceva, nu? Eu m-am ales cu o cutie de algocalmin pentru dureri de cap si timp pierdut. La T-mobile Ungaria Iphone 3GS (modelul nou) este 150ron (9990 Huf) la oferta cu abonament pe 2 ani.
Adăugat de Matei R.
Atenţie, acest post ar putea fi considerat ofensator pentru fitecine
Ştiţi cum e cînd intri în parcare la Iulius, că trebuie să fii mai atent ca o gazelă în junglă, să nu cumva să ratezi o eventuală eliberare a unui loc de parcare? Vă întreb asta ca să mă scuz, că orbit de marea şansă de a-mi lăsa maşina aproape de intrare, am parcat pe locul destinat persoanelor cu handicap. Da, ştiu, semnele sînt imense şi multe.
În fine, revin şi găsesc un bilet pe maşină. Avertisment. Aţi parcat bla bla bla, data viitoare vă luăm permisul, asta scria în mare. Uat? Cine mă, voi de la care raion din Auchan îmi luaţi mie permisul? Sau te pomeneşti că oamenii de ordine (o să revin la subiectul ăsta, „bodiguarzii” din marile magazine şi din mall-uri sînt de toată jena – mici, amărîţi şi cam prostănaci, dar probabil ieftini) o să mă ia pe sus şi o să mă ducă la secţie?
Io nu ştiu ceva, cum de şi-au dat ăia seama că nu-s handicapat, m-or fi urmărit pe camere? A, cineva îmi zicea că tre să am un abţibild pe maşină pe care să scrie asta. Foarte fain, pe lîngă că-s discriminaţi, handicapaţii trebuie să se mai şi laude cu asta, prin trafic, să primească nişte înjurături mai nişate. Da, ştiu că am greşit, lăsaţi privirile dezaprobatoare, de fapt eu am scris postul ăsta doar pentru PS.
PS: Domnu Iulius, greşeala de ortografie de la final e jenantă. Hai să vedem dacă pe asta o găsiţi la fel de repede ca pe mine parcînd greşit.
Adăugat de Shopper
Dacă v-ați dorit vreodată să călcați doamne acum aveți ocazia. Anunțul nu specifică modul de călcare… Poate e la alegere.
Adăugat de Shopper
Text trimis de DubFire:
M-am trezit eu intr-o dimineata, chitit sa ma duc sa imi cumpar ceva de incaltat. Cum locuiesc langa Plazza Romania, dadusem cu cateva zile inainte o tura, ca sa vad cam ce ar fi nou si placut. Si Zara mi-a facut cu ochiul, cu niste ghetute foarte in trend, cu puf si limba mare, la un pret foarte rezonabil. Si m-am dus eu usor asa, mi-am mai luat si o pereche de jeansi, si ghetutele respective. Imi vin bine, am fost cu ele la munca, toate bune. Cand am ajuns acasa si m-am descaltat, sa vezi minune mare, sosetele mele albe, s-a facut brusc bleumarin, dupa cum ati presupus deja, aceeasi culoare cu a ghetutelor. Am zis ca ma duc adoua zi sa le schimb, dar, oricum nu mai aveam de gand sa imi iau ceva de la ei avand in vedere demonstratia de calitate. Lucrand in domeniu, stiu prin ce scandal ar fi trebuit sa trec ca sa primesc banii inapoi, amenintari cu OPC si tot asa.. asa ca am renuntat. Le-am mai purtat, si le port in continuare, dupa cateva zile cred ca li s-a dus culoarea de tot pe dinauntru, ca acum imi ies sosetele aproape cum au intrat in ele. Dar, nu am trecut inca prin ploaie, si nu as vrea, s-ar putea sa patez trotuarul. Spre uimirea mea, puful este inca acolo, dar elasticul cu care e prins, ca sa pot baga piciorul, acu atarna lalai, refuzand cu orice pret sa se mai stranga.
Adăugat de Adina
Cautand in mod deosebit niste sosete rosii 3/4, am decis sa caut pe net, dupa ce am scotocit toate magazinele posibile si imposibile din brasov.
Dupa o scurta cautare am gasit, la un pret acceptabil la “magazinul de cadouri“. Minunat totul, plasez comanda aseara. Astazi la ora 2 sunt sunata de un domn care nu s-a recomandat decat ca fiind din partea minunatului magazin si care a decis ca are sa imi dea o veste proasta. Din cele 2 tipuri de sosete comandate din pacate nu imi poate oferi decat o pereche si o pereche, fin’ca nu mai sunt pe stoc. Am zis ok, asta este..nu-i problema, bine ca este si 1-1. Stabilim detaliile de trimitere prin posta, stabilim ora pana la cat pot fi cautata de curier…omul m-a rugat sa dau feedback pentru serviicile postale, etc. M-am uitat uimita la telefon…wow. Servicii in romania.
Ca apoi sa fiu adusa cu picioarele pe pamant brutal. Aceeasi voce, tot aceeasi prezentare. Stiti, iarasi am sa va dau o veste proasta, perechile care le avem pe stoc, sunt desfacute si agatate, nu sunt ok deci nu se pot trimite.
Acum, nedumerirea mea este…sa fiu fericita ca nu mi-au trimis gunoaie sau sa fiu nemultumita ca nu sunt apti sa isi gestioneze magazinul online corespunzator?
Adăugat de Shopper
Ăștia de la IPB nu-s proști. Știu că părinții sunt economi, pe când copiii ar da orice să aibă cele mai scumpe și moderne rechizite, așa că apelează la ei folosind un tertip ieftin. Doar că instigarea la competiții de acest gen nu este tocmai corectă și nici recomandată în educația unui copil. Dar cui îi pasă?
Adăugat de Ilinca
 Cu tot respectul pentru profesionalismul şi meritele medicilor de la maternitatea Dominic Stanca din Cluj, am rămas surprinsă de ceea ce au ajuns unele paciente să accepte, pentru că… “nu este”. Să încep cum trebuie: o rudă de-a mea a născut recent acolo. Totul a decurs bine, repet, medicii, asistentele, moaşa, tot respectul. Dar… în timp ce pacienta încă se afla în sala de naşteri, medicul a cerut o perfuzie de nu ştiu care asistentei, la care asistenta zice “nu este”. Atunci, medicul cere un alt tip de perfuzie. La care: “nici de asta nu este”. Aşa cum nici scutece pentru copii nu sînt, nici pastile de algocalmin, dacă e cazul să iei una, şi multe altele de acest gen. Din păcate, cam la fel se prezintă situația în mai toate spitalele din Cluj. Exclus cele private, bineînțeles. Să sperăm că după alegeri… Sau dacă nu, măcar în campania electorală
Adăugat de Shopper
 Am auzit o reclamă la mâncare pentru câini care m-a lăsat un pic cam contrariat. ” Studiile au arătat că dacă îți hrănești câinele pe toată durata vieții cu Friskies, îi poți prelungi durata de viață cu până la doi ani”. Poftim? Io am auzit astfel de reclame la uleiurile de motor, dar se pare că merg și la câini. Vă dați seama că firmele concurente au fost făcute bucăți la faza asta. Păi dacă Friskies promite nici mai mult nici mai puțin decât extra-viață, cu ce ar mai putea veni alții la înaintare? “Hrănește-ți câinele cu Pe**gree și îi va mai crește o coadă!” sau “Doar Chap*ie va face câinele tău să miaune!”
Adăugat de Shopper
Puteți citi mai jos un review la un magazin online de diamante, Diamag.ro
 Căutând un site de bijuterii pentru a ajuta niște prieteni care se vor căsători curând, din link in link am ajuns pe www.diamag.ro. Sincer să fiu, în momentul în care am intrat pe site nici nu mi-a trecut prin cap ca ar fi o opțiune, dar am decis totuși să mă uit la câteva modele de inele pentru a-mi face o idee asupra prețurilor și a ce se “poartă” acum. După cum sugerează și numele, Diamag este un magazin online de diamante. Odată intrat pe site, nu a durat mult până să-mi dau seama că diamantele reprezintă un lux accesibil chiar dacă nu ești deputat sau soție de senator.
Întotdeauna am fost fascinat de frumusețea și puritatea diamantelor, de povestea formării acestora și mai ales de simplitatea lor: un singur element chimic, carbonul, formează în condiții speciale cel mai dur material de pe planetă și in acelasi timp și cel mai frumos. Cu toate acestea, deținerea unei bijuterii cu diamant mi se parea ceva intangibil, extravagant.
Am fost plăcut impresionat de calitatea site-ului, care este construit cu grijă și cu bun gust. Nu există nici o secțiune neterminată, iar abundența de informații și imagini precum precum și îndrumările cu privire la toate aspectele care trebuie luate în considerare la achiziționarea unui diamant sunt deosbit de utile pentru “începatori”. Spre deosebire de un alt site de acest gen pe care nu-l voi pomeni, pe Diamag n-am găsit greșeli de exprimare sau de punctuație, ceea ce, vă spun sincer, pentru mine contează mult în hotararea de a apela la serviciile unui comerciant online. Consider că acest aspect este cu atât mai important într-un domeniu de lux cum este cel al comerțului cu diamante.
Site-ul are o ofertă bogată de diamante. Mi s-a parut bine gândit modul în care se pot sorta produsele în funcție de mai multe criterii precum formă, greutate, culoare etc. și nu în ultimul rând după preț. Este posibilă alegerea unui inel pe care se va monta diamantul ales sau se poate achiziționa doar diamantul. Prețurile diamantelor variază mult, astfel încat, din cele câteva mii de tipuri, cu siguranță oricine își poate găsi ceva pe masura bugetului său. Din câteva clickuri am găsit un model de inel superb și un diamant care s-ar încadra fără probleme într-o sumă pe care aș fi dispus să o cheltui.
Fiind vorba despre un magazin online este normal să existe suspiciuni cu privire la autenticitatea bijuteriilor vândute. În acest sens diamantele se livrează împreună cu un certificat GIA care le atestă caracteristicile, au o perioadă de garanție de 90 de zile timp in care se pot returna în cazul în care prezintă defecte sau alte probleme legate de bijuteria pe care sunt montate, și un termen de returnare de 10 zile în cazul în care cumpărătorul nu este mulțumit de produs. Plata se poate face prin card, ordin de plată sau la sediul firmei. Probabil că în cazul comenzilor foarte valoroase oricine va prefera să se deplaseze până la sediul firmei.
Nu în ultimul rând este disponibil un număr de telefon unde doritorii pot obține mai multe informații. La secțiunea contact se găsesc datele fiscale ale firmei precum și adresa. Poate ar fi fost utilă și prezența unui număr de fax și a unui telefon fix, pentru cumpărătorii mai cârcotași.
Concluzie: Diamag.ro are toate atributele necesare pentru a satisface o varietate mare de clienți aflați în căutarea unor cadouri de lux.
Adăugat de Shopper
Din nou în Cora, de data asta zburătoarele au prins curaj. Curând plecăm cu ele acasă.
 Click pentru a mări
Adăugat de Shopper
Western Union ține cu tot dinadinsul să ne provoace coșmaruri?
|
|
Loading ...
Ultimele comentarii