Luna trecută a apărut şi în România „Simbolul pierdut”, de Dan Brown , un volum din aceeaşi serie cu „Îngeri şi demoni” sau „Codul lui Da Vinci”. Bineînţeles că şi-a luat loc de cinste în toate librăriile, să-şi completeze intelectualii colecţia. Apare şi în Cora sau Carrefour în zonele de carte şi costă în jur de 40 și ceva de lei. Prea scump, aştept ecranizarea.
Dar cînd mă plimb prin Polus, nu se poate să nu intru la Diverta (îmi place locul de pe vremea cînd acolo fiinţa Libris). Şi acolo tronează Dan, cu a sa recentă capodoperă. Dar cu 20 de lei mai scumpă decît în hipermarketuri. Iar Diverta e la 50 de metri de Carrefour. Care-i faza? Ce mi se oferă în plus? E aceeaşi carte, aceeaşi copertă. Pentru punga-brand de la Diverta? Nu, mulţumesc.
Mai mult, pe Diverta online, cartea e cu mult mai ieftină ca în magazin. Mă întreb, oare la ăştia nu li-i bine în Polus sau au impresia că există chiar atîţia „intelectuali” cu fiţe cărora nu le pasă de preţ? La fel ca la Bamboo, totul mai scump, pentru iluzia (deşartă) de high-class. Dar pînă cînd?
Repet: Mugurel Cosmin Frunzetti e un ŢEPAR. Desigur, toată lumea ştia asta, inclusiv eu, când am ales să lucrăm împreună pe un proiect. Internetul românesc este plin de posturi despre „seriozitatea” dumnealui. Am crezut… nu mai contează ce am crezut, mi-am făcut-o cu mâna mea, mergând la risc.
Aşadar, a fost vorba de 21 de ştiri video, făcute împreună cu doi colegi (un reporter şi un cameraman). Adică banii urmau să fie împărţiţi. Noi ne-am făcut treaba zi de zi, ca după o săptămână, din cauza metodei de plată (care nu i se părea ok, nu puteam face un contract la vremea aia), să ceară sistarea lucrului, rămânând să fim plătiţi pentru munca depusă şi apoi, când am fi rezolvat cu metoda de plată (să poată plăti pe firmă), să continuăm. Azi-mâine… azi-mâine… şi tot aşa, timp de mai bine de două luni. Înţelegător cum sunt, l-am înţeles. Distracţii, excursii… şi tot aşa, ca tot omu’, de sărbători. Însă au trecut astea, de mai bine de o lună.
Când într-un final i-am zis că-i neserios, şi-a cerut scuze şi a zis că se va ocupa, dar să-i dau DIN NOU datele contului meu. De emoţionat ce era să-şi plătească datoria, nici nu le-a mai salvat, ultima dată. Zilele au continuat să treacă… şi banii au continuat să NU sosească. Ţeparul tot ţepar, n-ai ce-i face!
Amuzant este că pe blog, la descrierea lui, a scris, citez: criză, justiţie, România, ţepe, cotidianul de zi cu zi. Da, ţepe! Ţepe, pe care el le dă, ori de câte ori are ocazia. Pentru că recent i-am recomandat şi un designer web. Omul şi-a făcut treaba, el a uitat să trimită banii. Noroc că nu a terminat-o şi banii erau programaţi să sosească în două rate. Dacă proiectul ar fi fost gata, uita de tot de bani, ca de obicei. Bun, iar în cazul ăsta, tot eu am căzut de neserios omului ăla, pentru că i-am recomandat un client escroc. Pe lângă faptul că mi-am plătit colegii din banii mei, pentru ţeapa pe care am luat-o.
Ţeapa 5:…dacă se fac căutări pe internet, folosind cuvinte cheie precum Frunzetti, ţeapă, marketonline… se găsesc x astfel de posturi.
„Marfa” vândută i-am lăsat-o pe YouTube, pentru că aparent, el de la 1 ian. anul ăsta nu mai face parte din proiectul respectiv, deci ar fi avut de suferit alţi oameni pentru neseriozitatea lui. Să-i fie de bine şi să-şi folosească banii ăia pentru operaţia estetică de care va avea nevoie după ce va ţepui vreun proxenet, cu noul lui proiect cu femei la 50 lei, „full options”.
P.S. Ca să vă dau totuşi şi o informaţie utilă, în curând (câteva zile), voi relansa site-ul www.co2-solid.ro, relansare ce se va solda cu un concurs (accesibil oricui) cu premii interesante, de la net top-uri performante şi până la echipament IT de vârf, ce respectă standardul militar MIL-STD 810F şi nu se găseşte pe piaţa românească, desigur. V-am făcut curioşi, aşa-i?
Cu titlul “De ce e shoppingul mai eficient decât sportul la sală” în Gândul aflăm că prin shopping ardem până la 5 calorii pe minut. Cu cât mergem mai des la shopping cu atât mai bine. Studiul a fost realizat pe 3000 de femei. Eu sunt sigur că, în cazul bărbaților, se ard mult mai multe calorii pe minut și asta din proprie experiență. Doar statul timp de cinci minute în fața standului cu cașcaval mă epuizează de fiecare dată fiindcă nu știu ce să aleg. Cum mersul des la shopping are și efectul dispariţiei banilor, spre sfârșitul lunii poţi ţine o cură de slăbire forţată.
Citynews ne informează că reclama la chipsurile Lay’s a fost interzisă de CNA. Știu despre ce reclamă e vorba, într-adevăr stupidă, doar că nu întrece în stupiditate pe cea cu “era să ai zăpadă pe haină” sau pe cea cu papagalul ăla cu voce retardată de la Romtelecom. Problema cu reclama Lays nu a fost însă stupiditatea ci faptul că, citez, “inoculează ideea ca tinerele fete si adolescente trebuie sa consume acest produs pentru a-si putea finanta operatii estetice, mesajul transmis fiind acela ca o femeie se defineste exclusiv prin atributele sale fizice.” Well, not entirely …
Ne întoarcem la Gândul ca să aflăm că doar 40% dintre români vor apela în 2010 la alţi bani decât leafa. Ciudată formulare, oare se referă la rezervele din conturile elevețiene ale fiecăruia dintre noi? Nu, se referă la credite, la care vor apela 40% dintre românii doritori de mai mult decât au. Restul de 60% au spus că, dacă au nevoie de extra cash se vor împrumuta de la prieteni. Care au luat credite.
“Cumpărăturile cu bani virtuali pe internet nu cunosc criza”, titrează Foaia Transilvană, semn clar că românii cheltuie mai ușor banii invizibili decât ce au în buzunare. Dacă au.
Cluj4all îmi trântește vestea că aeroportul Cluj-Napoca ia o pauză între 6 și 10 mai “pentru efectuarea unor reparatii si lucrari de mentenanta”. Zborurile vor fi deviate către Târgu-Mureș. Mare bucurie mare (not!), fiindcă eu în perioada aia plec și mă întorc din Barcelona. Asta e răzbunarea Wizz Air-ului pentru articolul cu biletele, clar. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, s-au răzbunat şi în avans, că și anul trecut s-a închis aeroportul, între 1 și 6 mai, convenabil, exact când eu mergeam la Londra.
Mai ştii bă, imediat după 90, povestea cu ţiganii* din piaţă care fabricau greutăţi false să te prostească la cîntar? Găureau alea două rotunde de şăr (ţn** pentru fier) şi înăuntru puneau cîte o buca’ de lemn şi scriau pe fiecare – 2Kg. Cîntăreau, balanţa stătea dreaptă ca bolobocu’, iar tu plecai acasă cu impresia că ai luat două kile de fasole de ţi-i mai mare dragu. Cine o zis că nu te descurci singur la piaţă? Păi mamă-ta mă, şi o avut dreptate, că atunci cînd o ajuns şi ea acasă cu două kile de prune care aproape că erau mai multe ca boabele de fasole, te-o-mpulăit şi o zis că eşti mai prost ca tată-to. Şi aia era greu, ştii din poveştile ei cu vecina Nuţi, de la tri.
A trecut capitalismul peste tine, val cu val, şi te-ai făcut domn. Ai uitat ce înseamnă piaţă şi îţi faci shoppingul doar la hypermarket. Soţioara îţi recomandă (aveţi o relaţie modernă, nu poate să-ţi poruncească) să mergi la Cora să iei nişte pan-ga-si-us (a se pronunţa pe silabe şi c-o strîmbătură). Îţi faci lista pe smartphone, te îmbraci de mall şi te urci în maşină. Ştii exact unde sînt preparatele din peşte și ai și harta magazinului pe GPS. Te prezinţi din faţa doamnei cu meseria împuţită şi îi ceri şase kilograme*** de pangasius (ai chef mare, vin naşii, toţi opt). Acasă, soţia şi soacra ei aşteaptă trofeul. Cînd se apucă să desfacă punga, jumătate e gheaţa care a tras la cîntar. Ai adus doar trei kile de peşte. Iar te-au păcălit mă, de data asta cu cîntarul electronic. Chiar că eşti mai prost ca tată-to. El era măcar „ţăran de la ţară”, cum îi zicea Nuţi, Dumnezo s-o ierte.
*ăsta e adevărul. înlocuiţi cu ceva ce nu vă ofensează
**ţărănism
***7,6 lei kilogramul îngheţat Oceanfish
A venit vremea pentru o nouă tură de shopping exotic. De data aceasta am dat click pe toate reclamele de pe Cancan, Libertatea, din emailurile spam, ce mai, am clickuit tot ce ar clickui un neiniţiat în capcanele Internetului și am selectat cele mai inutile, neverosimile, mincinoase și periculoase produse pe care le-am găsit pe parcursul unei jumătăţi de oră. Behold (click pe imagini pentru a le mări):
***
Coșul de gunoi cu peisaje din Caraibe
Coșul de gunoi cu peisaje din Caraibe. Excelent, ce-ți poți dori mai mult decât să admiri coșul în timp ce te… speli pe dinți, și să-ți imaginezi că ești în Caraibe?
***
Pastile anti mahmureală
Voi știați de existența produsului de mai sus? Cum naiba a reușit să rămână anonim până acum este un mister… Poate fiindcă nu funcţionează?
***
Mini încălzitoare pentru mâini și picioare
Nu sunt sigur ce se întâmplă în plicul ăla, dar ar putea fi ceva radioactiv, mă gândesc.
***
Afrodiziac pentru ea (Spanish Fly)
Extract de muscă spaniolă, fără gust, fără miros, fără efect… Dacă ți-l torni în cap s-ar putea să tragă muștele la tine mai mult ca de obicei.
***
Saună mobilă Total Sauna
Îi mai zice și cort în limbaj popular.
***
Prosolution Pills
După 10 cutii concurezi cu elefantul, după 20 cu balenul.
***
Cameră de luat vederi falsă
Nu era interesant ca de un milion de lei să stropească cu apă măcar?
***
Xtreme Bra
Încerc să-mi imaginez fața bărbatului care încearcă să desfacă un Xtreme Bra. Asta dacă n-a fugit când l-a văzut… Vomitând.
***
Zein Cremă cu (h)aur și (h)argint
Cremă cu aur pentru faraoance. La cinci milioane cât costă, cred că dușul zilnic iese din discuție…
Să zicem că vrei să mergi într-o mini excursie la Barcelona în luna mai. Ce faci? Întrebi cine mai vrea să vină și intri pe site-ul Wizz Air la online booking pentru a cumpăra bilete de avion. Pentru că doar așa poți fi fraierit și abuzat. Să vă explic. Ne-am adunat 7 persoane pentru excursie. Primul lucru care te izbește la Wizz este că dacă vrei să rezervi din prima 7 locuri te costă mult mai mult de persoană decât dacă ai rezerva în tranșe de câte 2-3 persoane. Care-i logica aici? Nu e niciuna. Sau bun, să zicem că au ei politica lor și dacă li se umple avionul prea iute ies în pierdere. Însă ce urmează e mai interesant. Am făcut rezervarea pentru trei persoane inițial, iar prețul a fost de 230 lei de persoană, plata cu cardul. Plătesc și dau să mai fac o rezervare, pentru încă două persoane. Surprize, surprize! Prețul crescuse în nici cinci minute la 250 lei de persoană. Am zis, las că nu-i mare bai, am avut ghinion că au schimbat fix acu prețul și am luat cele două bilete cu 250 ron. Bun, au mai rămas încă doi prieteni de rezolvat. Fiind paranoic și imaginându-mi conspirații, intru pe net de pe modemul Orange pentru a face această ultimă operațiune, deoarece aveam suspiciunea că Wizz-ul modifică prețurile în funcție de ip-ul de pe care se face rezervarea. OK, bag destinația, data plecării și sosirii, toate informațiile de mai înainte, apăs Găsește zboruri> și… mai să cad de pe scaun. Biletele erau acum 290 lei de persoană. Cu 60 de lei mai mult decât le-am luat pe primele, cu 10 minute în urmă. Deja asta semăna a jecmănire nerușinată și n-am putut să nu mă enervez. Pe deasupra m-am simțit și eu prost, că eu am făcut rezervările iar mie mi-am luat mai ieftin.
N-am înțeles, de ce ar trebui ca cineva care face rezervarea la 10 minute distanță de mine să plătească în plus? Oare și eu am plătit mai mult decât cei care și-au luat bilete în aceeași zi, poate cu 2 microsecunde înaintea mea? Care sunt criteriile după care se stabilește prețul biletelor? Dacă există interes pentru un zbor atunci hai să-l scumpim că înseamnă că proștii vor plăti? Sau suntem la loteria biletelor, care prinde pe cele mai ieftine?
Evident că prietenii noștri au acceptat până la urmă să plătească supraprețul, însă, a doua zi o nouă surpriză: prețul a scăzut, de data asta la valoarea inițială.
Iată și niște capturi de ecran care arată evoluția costurilor biletelor pentru o singură persoană, dus și întors, în decurs de doar 10 minute, fără taxele aferente plății cu cardul:
Avem aici prețurile inițiale, dus 59 ron, întors 129 ron
La următoarea rezervare, prețul dus crește la 79 ron, întors rămâne 129.
La ultima rezervare se observă ambele prețuri crescute: dus 79, întors 169!
Începând de astăzi Shopping Stories are o nouă secţiune, “Legislație”, accesibilă în meniul orizontal, unde găsiți pentru început textul Ordonanţei nr. 21/1992 din 21/08/1992, privind protecţia consumatorilor şi Legea nr. 449/2003 din 12/11/2003, privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora. Aceste două texte legislative pot fi consultate oricând aveţi dubii cu privire la drepturile pe care le aveţi în calitate de consumatori. Vom adăuga şi alte acte pe parcurs.
Încercați o dată să vizitați complexul de magazine de la Minerva. Ba nu, uitați-vă la început de departe la acel dezastru. Să zicem de pe partea opusă, ca să aveți o vedere de ansamblu. După aceea doar apropiați-vă, cu prudență, pentru că ceea ce veți vedea vă va oripila. Între un magazin sătesc de pe vremea lui Ceaușescu și unul dintre spațiile comerciale de aici nu e nici o diferență, sau dacă e, atunci nea Nicu iese în avantaj. Este vorba despre cel de pe colțul unuia dintre blocuri, plin de răhătișuri gen broșe și cercei din plastic, chinezării și alte lucruri de un prost gust evident. Este Mercedesul prostului gust, ca să zic așa. Nu credeam vreodată că într-unul dintre cele mai vechi cartiere ale Clujului, într-un fel de centru al lui, poate exista așa un loc. Mai departe e cam la fel, cu un centru alimentar înghesuit, în care dacă nu ești atent cum manipulezi coșul s-ar putea să dobori marfa la pămînt. Nu mai vorbim despre vînzătoare, care sînt sictirite pe viață, ceea ce este într-un fel de înțeles, dacă te gîndești în ce ghetou trebuie să lucreze, zilnic. Prin dreapta e și un Mc Donalds, asta ca să fie contrastul între vechi și nou cît mai evident. Nu mai am cuvinte. Vizitați zona, și mai vorbim.
Mi-am luat laptop HP de la eMAG.ro. S-a fu*** hardul. Am sunat. Am căutat garanţia. Am completat formularul de pick-up&return. Am aşteptat 36 de ore să vină curierul după laptop, aşa scria acolo. Am aşteptat 48 de ore. 50. 60. Am resunat. S-a refăcut comanda, cu scuze. Am aşteptat alte 36 de ore. Au trecut….vreo 100. Resun mîine. Garanţia e doar pînă la sfîrşitul lui ianuarie. Se coboară cerul dacă mă f*t ăştia şi rămîn cu laptopul stricat. Sincer.
PS: Steluţele sînt pentru sărbători PPS: Pe care să le aveţi fericite
Later edit: Imi torn tuş de imprimantă în cap, laptopu s-a întors destul de repede de la emag, reparat şi cu o surpriză. Şi dacă tot m-am apucat de periat, felicit site-ul pentru prezentarea în timp real a stării obiectului trimis.
Iulius Mall are de toate, doar este mall. Asta include și o colecție de sâni before/after, courtesy of Dr. Lucian Fodor, PhD, care după 6 ani de specializare în Israel și SUA nu știe să-și facă reclamă într-un mod mai discret. Unu la mână, prin Iulius Mall circulă și copii, care probabil că nu vor înțelege prea bine ce fac tantile alea în vârstă din poze. Doi, unii se duc să mănânce, de exemplu eu, și sunt întâmpinați pe drum de peisajul mamar, deloc încântător. Nu, bulinele alea gri nu ajută la nimic.
Sunt un vechi și constant consumator al produselor McDonalds. Săptămânal mănânc de la ei. În Cluj există patru francize Mc Donald’s, două dintre ele fiind în mall-uri.
Prefer Mc Donald’s, fiindcă, deși oferta de junk food a devenit foarte variată, junk-ul lor îmi place cel mai mult. Nu vom discuta dacă este sănătos să mănânci hamburgeri și cartofi de la Mac fiindcă evident că nu este. O privire chiar pe site-ul lor (click aici), dezvăluie o lume a E-urilor și a tot felul de prăjeli dubioase. Până la urmă însă chifteaua de vacă din cheeseburger tot chiftea este, iar cartofii prăjiți în ulei se prăjesc la fel oriunde în lumea asta. Aș înclina chiar spre faptul că ăia de la Mac sunt mai “sănătoși” decât cei făcuți de mine, și, dacă nu mai sănătoși, atunci mai gustoși cu siguranță. Îmi place și faptul că restaurantele McDonalds din România strălucesc de curățenie, spre desosebire de cele din orașe europene precum Paris sau Roma care sunt ca niște pubele infecte unde ți se lipesc pantofii de gresia impregnată cu maioneză. OK, cam atât cu lauda.
Problema mea cu McDonald’s-ul, și acum mă voi referi doar la Cluj, o reprezintă angajații. Angajați care nu sunt în stare să ducă la îndeplinire niște sarcini simple pe care un cimpanzeu mai bine antrenat le-ar rezolva fără probleme. Am depistat și care-i baiul. Comanzi un cheeseburger, angajatul se descurcă. Comanzi un meniu, angajatul nici nu clipește. Faci greșeala ca la meniu să mai ceri un sos de ceva sau un sandwich în plus care nu-i în meniu, l-ai omorât. Te întreabă de n ori ca să fie sigur că a înțeles, face zeci de clickuri la casa de marcat, greșește și își cheamă colegul să-i scoată nu știu ce din casă, te mai întreabă o dată ce-ai comandat și, când mergi cu tava la masă, vezi că nu ai tot ce trebuie pe ea, sau, în cazuri fericite, ai în plus.
Să vă dau și câteva exemple, toate pățite de mine în ultimele două luni. Astfel, în 9 situații din 10, dacă ceri o cola fără gheață primești cola cu gheață. Mult prea greu de priceput pentru tejghetar să NU îți umple paharul cu apă înghețată… Te duci înapoi cu sucul, anagajatul se scuză, varsă conținutul paharului la chiuvetă și îl reumple. Rezultă risipă și timp pierdut. A, au fost și cazuri în care mi-au scos gheața cu lingura din pahar. Magnific! Apoi, de multe ori am primit cartofi prăjiți aproape reci, care au fost “ambalați”, adică băgați în cutia de carton cu multă vreme înainte de a fi cumpărați. Să aibă de rezervă cum ar veni… Și uite așa ăla de lângă tine primește cartofi aburinzi iar tu niște chestii sleite, vag calde.
Încurcarea comenzilor este de asemenea la ordinea zilei. Cu puțină vreme în urmă am luat un meniu Chicken Roll. Chicken Roll-ul este o lipie umplută cu pui pane, roșii, salată și sos. Doar că la mine nici urmă de roșii sau sos. Am mâncat jumate de sandwich sperând să dau mai la fund de restul ingredientelor, dar degeaba. M-am dus cu el înapoi și ce aud: “A, da, să știți că a comandat cineva fără roșii și sos și cred că nu a mai venit după el…” Aha, și v-ați zis că poate io-s mai bou și nu-mi dau seama, sau cum? Am primit un sandwich nou iar ei și-au păstrat jumătatea mea. Toate ca toate, însă atunci când greșesc comenzile la pachet văd negru în fața ochilor. Uneori mă uit dacă am primit tot ce-am comandat, însă de multe ori nu am timp să scotocesc prin pungi. Am pățit nu o dată să uite să pună maioneza, sau să pună gheață în suc deși le-am spus clar și rar: FĂRĂ. Dar când uită să pună o porție mare de cartofi la meniu deja e ori prostie ori hoție. Am constatat asta doar când am ajuns acasă, și cum stau la ceva kilometri de Cluj, am înghițit în sec și le-am urat toate cele…
Deci, să n-o mai lungesc: francizerii lu’ pește, faceți bine și trimiteți-vă angajații la traininguri sau luați-vă alții cu 2 neuroni în plus, că poate se supără nea’ Mac-ul ăla mare că-l faceți de râs și vă închide prăvăliile!
In ultima vreme sunt bombardata de fel de fel de e-mailuri publicitare sau nu despre noul magazin on-line de lenjerie intima I.D.Sarrieri, ba despre calitatea minunata a produselor, ba ca au nu-stiu-ce-nebunie-de-reduceri, ba ca ofera un serviciu nou de personal shopper… si sincer, nu-mi pasa nici cat negru sub unghie ce oferte magnifice ofera acest magazin virtual, pt ca experienta mea cu ei este una cat se poate de proasta si de nefericita pt mine ca simplu cumparator.
Am sa incep prin a spune ca m-am lasat vrajita de reclama pe care o faceau in fiecare dimineata la matinal Razvan si Dani, si am accesat acest site minunat. “Am Profitat” de oferta de la acel moment si am ales sa fac o comanda cu o valoare mai mica, 100 Ron, pt a testa seriozitatea firmei. Bineinteles ca am fost sunata pt confirmarea comenzii dupa 1 sapt, si apoi au mai trecuta inca vreo 2, pana intr-adevar am intrat in posesia comenzii mele… si surpriza, in colet erau produse cu numere total diferite de cele comandate de mine. Si niste produse total diferite si de o calitatea execrabila in comparatie cu cele din pozele prezentate pe site. Am incercat sa apelez la bunul simt al serviciului de relatii cu clientii, si m-am lovit de un arogant: NU E PROBLEMA NOASTRA, si de un nesimtit NU E OBLIGATIA NOASTRA… Si iata ca ditamai firma, nu a vrut sa accepte un retur a produselor, neefind responsabilitatea lor!! Hmmm… unde in lumea asta se mai intampla asa ceva? Sa cumperi ceva ce nu ai vrut, si sa nu ai posibilitatea de a schimba produsul cu altceva?!?! Intr-un final un arogant care se ocupa de aceste probleme, mi-a promis ca va face o comnda ce curier pt a putea eu sa le innapoiez comanda, si promisiunea a ramas in acelasi stadiu vreo 4 luni… La ce bun atata publicitate daca ei nu au nici macar un servicu de clienti klumea?! Sa nu mai vb de un personal pregatit…
Cu toata reclama pe care o gasesc acum in toate revistele glossy sau glamour, si cu toate sutele de e-mailuri pe care le primesc saptamanal nici nu am de gand sa ma mai uit inspre un astfel de magazin, nici acum, nici niciodata, despre cumparat nici nu se mai pune problema…
La nivelul -1 din Iulius Mall găsim Zoo Mania, un ditamai pet-store-ul. Cu un slogan cel puțin kinky: “Supermarket de plăceri animalice”. Așa scrie, pe bune:
***
În acest caz ne permitem o recomandare care ar descrie mult mai bine sloganul firmei. De fapt suntem aproape siguri că așa arăta grafica inițială…
Email primit de la Tuki, în legătură cu oferta Orange pentru iPhone 3G (aici vedeți oferta în cauză):
Puteti sa scrieti un material despre ofertele Orange România? Saptamana trecuta joi mai exact a aparut “oferta” Iphone 3G de 79euro cu abonament de 20 euro. Am fost astazi, exact la 4 zile lucratoare de cand a aparut “oferta”, ca sa aflu ca nu exista la nici un magazin iPhone 3G. Am un prieten care lucreaza la EuroGSM Cluj si ei nu au avut deloc Iphone in stoc de cand a aparut “oferta”. Am fost la Orange shop pe strada 21 decembrie unde am aflat ca nu mai au nici ei in stoc; probabil nici nu aveau. Deci Orange face oferte la telefoane inexistente la pret bomba. Probabil cei de la departamentul de marketing s-au gandit mult la asa oferta ca sa atraga clientii in magazin. Totusi te duci pana acolo, in final tot cumperi ceva, nu? Eu m-am ales cu o cutie de algocalmin pentru dureri de cap si timp pierdut. La T-mobile Ungaria Iphone 3GS (modelul nou) este 150ron (9990 Huf) la oferta cu abonament pe 2 ani.
Atenţie, acest post ar putea fi considerat ofensator pentru fitecine
Ştiţi cum e cînd intri în parcare la Iulius, că trebuie să fii mai atent ca o gazelă în junglă, să nu cumva să ratezi o eventuală eliberare a unui loc de parcare? Vă întreb asta ca să mă scuz, că orbit de marea şansă de a-mi lăsa maşina aproape de intrare, am parcat pe locul destinat persoanelor cu handicap. Da, ştiu, semnele sînt imense şi multe.
În fine, revin şi găsesc un bilet pe maşină. Avertisment. Aţi parcat bla bla bla, data viitoare vă luăm permisul, asta scria în mare. Uat? Cine mă, voi de la care raion din Auchan îmi luaţi mie permisul? Sau te pomeneşti că oamenii de ordine (o să revin la subiectul ăsta, „bodiguarzii” din marile magazine şi din mall-uri sînt de toată jena – mici, amărîţi şi cam prostănaci, dar probabil ieftini) o să mă ia pe sus şi o să mă ducă la secţie?
Io nu ştiu ceva, cum de şi-au dat ăia seama că nu-s handicapat, m-or fi urmărit pe camere? A, cineva îmi zicea că tre să am un abţibild pe maşină pe care să scrie asta. Foarte fain, pe lîngă că-s discriminaţi, handicapaţii trebuie să se mai şi laude cu asta, prin trafic, să primească nişte înjurături mai nişate. Da, ştiu că am greşit, lăsaţi privirile dezaprobatoare, de fapt eu am scris postul ăsta doar pentru PS.
PS: Domnu Iulius, greşeala de ortografie de la final e jenantă. Hai să vedem dacă pe asta o găsiţi la fel de repede ca pe mine parcînd greşit.
M-am trezit eu intr-o dimineata, chitit sa ma duc sa imi cumpar ceva de incaltat. Cum locuiesc langa Plazza Romania, dadusem cu cateva zile inainte o tura, ca sa vad cam ce ar fi nou si placut. Si Zara mi-a facut cu ochiul, cu niste ghetute foarte in trend, cu puf si limba mare, la un pret foarte rezonabil. Si m-am dus eu usor asa, mi-am mai luat si o pereche de jeansi, si ghetutele respective. Imi vin bine, am fost cu ele la munca, toate bune. Cand am ajuns acasa si m-am descaltat, sa vezi minune mare, sosetele mele albe, s-a facut brusc bleumarin, dupa cum ati presupus deja, aceeasi culoare cu a ghetutelor. Am zis ca ma duc adoua zi sa le schimb, dar, oricum nu mai aveam de gand sa imi iau ceva de la ei avand in vedere demonstratia de calitate. Lucrand in domeniu, stiu prin ce scandal ar fi trebuit sa trec ca sa primesc banii inapoi, amenintari cu OPC si tot asa.. asa ca am renuntat. Le-am mai purtat, si le port in continuare, dupa cateva zile cred ca li s-a dus culoarea de tot pe dinauntru, ca acum imi ies sosetele aproape cum au intrat in ele. Dar, nu am trecut inca prin ploaie, si nu as vrea, s-ar putea sa patez trotuarul. Spre uimirea mea, puful este inca acolo, dar elasticul cu care e prins, ca sa pot baga piciorul, acu atarna lalai, refuzand cu orice pret sa se mai stranga.
Cautand in mod deosebit niste sosete rosii 3/4, am decis sa caut pe net, dupa ce am scotocit toate magazinele posibile si imposibile din brasov.
Dupa o scurta cautare am gasit, la un pret acceptabil la “magazinul de cadouri“. Minunat totul, plasez comanda aseara. Astazi la ora 2 sunt sunata de un domn care nu s-a recomandat decat ca fiind din partea minunatului magazin si care a decis ca are sa imi dea o veste proasta. Din cele 2 tipuri de sosete comandate din pacate nu imi poate oferi decat o pereche si o pereche, fin’ca nu mai sunt pe stoc. Am zis ok, asta este..nu-i problema, bine ca este si 1-1. Stabilim detaliile de trimitere prin posta, stabilim ora pana la cat pot fi cautata de curier…omul m-a rugat sa dau feedback pentru serviicile postale, etc. M-am uitat uimita la telefon…wow. Servicii in romania.
Ca apoi sa fiu adusa cu picioarele pe pamant brutal. Aceeasi voce, tot aceeasi prezentare. Stiti, iarasi am sa va dau o veste proasta, perechile care le avem pe stoc, sunt desfacute si agatate, nu sunt ok deci nu se pot trimite.
Acum, nedumerirea mea este…sa fiu fericita ca nu mi-au trimis gunoaie sau sa fiu nemultumita ca nu sunt apti sa isi gestioneze magazinul online corespunzator?
Ăștia de la IPB nu-s proști. Știu că părinții sunt economi, pe când copiii ar da orice să aibă cele mai scumpe și moderne rechizite, așa că apelează la ei folosind un tertip ieftin. Doar că instigarea la competiții de acest gen nu este tocmai corectă și nici recomandată în educația unui copil. Dar cui îi pasă?
Cu tot respectul pentru profesionalismul şi meritele medicilor de la maternitatea Dominic Stanca din Cluj, am rămas surprinsă de ceea ce au ajuns unele paciente să accepte, pentru că… “nu este”. Să încep cum trebuie: o rudă de-a mea a născut recent acolo. Totul a decurs bine, repet, medicii, asistentele, moaşa, tot respectul. Dar… în timp ce pacienta încă se afla în sala de naşteri, medicul a cerut o perfuzie de nu ştiu care asistentei, la care asistenta zice “nu este”. Atunci, medicul cere un alt tip de perfuzie. La care: “nici de asta nu este”. Aşa cum nici scutece pentru copii nu sînt, nici pastile de algocalmin, dacă e cazul să iei una, şi multe altele de acest gen. Din păcate, cam la fel se prezintă situația în mai toate spitalele din Cluj. Exclus cele private, bineînțeles. Să sperăm că după alegeri… Sau dacă nu, măcar în campania electorală
Am auzit o reclamă la mâncare pentru câini care m-a lăsat un pic cam contrariat. ” Studiile au arătat că dacă îți hrănești câinele pe toată durata vieții cu Friskies, îi poți prelungi durata de viață cu până la doi ani”. Poftim? Io am auzit astfel de reclame la uleiurile de motor, dar se pare că merg și la câini. Vă dați seama că firmele concurente au fost făcute bucăți la faza asta. Păi dacă Friskies promite nici mai mult nici mai puțin decât extra-viață, cu ce ar mai putea veni alții la înaintare? “Hrănește-ți câinele cu Pe**gree și îi va mai crește o coadă!” sau “Doar Chap*ie va face câinele tău să miaune!”
Puteți citi mai jos un review la un magazin online de diamante, Diamag.ro
Căutând un site de bijuterii pentru a ajuta niște prieteni care se vor căsători curând, din link in link am ajuns pe www.diamag.ro. Sincer să fiu, în momentul în care am intrat pe site nici nu mi-a trecut prin cap ca ar fi o opțiune, dar am decis totuși să mă uit la câteva modele de inele pentru a-mi face o idee asupra prețurilor și a ce se “poartă” acum. După cum sugerează și numele, Diamag este un magazin online de diamante. Odată intrat pe site, nu a durat mult până să-mi dau seama că diamantele reprezintă un lux accesibil chiar dacă nu ești deputat sau soție de senator.
Întotdeauna am fost fascinat de frumusețea și puritatea diamantelor, de povestea formării acestora și mai ales de simplitatea lor: un singur element chimic, carbonul, formează în condiții speciale cel mai dur material de pe planetă și in acelasi timp și cel mai frumos. Cu toate acestea, deținerea unei bijuterii cu diamant mi se parea ceva intangibil, extravagant.
Am fost plăcut impresionat de calitatea site-ului, care este construit cu grijă și cu bun gust. Nu există nici o secțiune neterminată, iar abundența de informații și imagini precum precum și îndrumările cu privire la toate aspectele care trebuie luate în considerare la achiziționarea unui diamant sunt deosbit de utile pentru “începatori”. Spre deosebire de un alt site de acest gen pe care nu-l voi pomeni, pe Diamag n-am găsit greșeli de exprimare sau de punctuație, ceea ce, vă spun sincer, pentru mine contează mult în hotararea de a apela la serviciile unui comerciant online. Consider că acest aspect este cu atât mai important într-un domeniu de lux cum este cel al comerțului cu diamante.
Site-ul are o ofertă bogată de diamante. Mi s-a parut bine gândit modul în care se pot sorta produsele în funcție de mai multe criterii precum formă, greutate, culoare etc. și nu în ultimul rând după preț. Este posibilă alegerea unui inel pe care se va monta diamantul ales sau se poate achiziționa doar diamantul. Prețurile diamantelor variază mult, astfel încat, din cele câteva mii de tipuri, cu siguranță oricine își poate găsi ceva pe masura bugetului său. Din câteva clickuri am găsit un model de inel superb și un diamant care s-ar încadra fără probleme într-o sumă pe care aș fi dispus să o cheltui.
Fiind vorba despre un magazin online este normal să existe suspiciuni cu privire la autenticitatea bijuteriilor vândute. În acest sens diamantele se livrează împreună cu un certificat GIA care le atestă caracteristicile, au o perioadă de garanție de 90 de zile timp in care se pot returna în cazul în care prezintă defecte sau alte probleme legate de bijuteria pe care sunt montate, și un termen de returnare de 10 zile în cazul în care cumpărătorul nu este mulțumit de produs. Plata se poate face prin card, ordin de plată sau la sediul firmei. Probabil că în cazul comenzilor foarte valoroase oricine va prefera să se deplaseze până la sediul firmei.
Nu în ultimul rând este disponibil un număr de telefon unde doritorii pot obține mai multe informații. La secțiunea contact se găsesc datele fiscale ale firmei precum și adresa. Poate ar fi fost utilă și prezența unui număr de fax și a unui telefon fix, pentru cumpărătorii mai cârcotași.
Concluzie: Diamag.ro are toate atributele necesare pentru a satisface o varietate mare de clienți aflați în căutarea unor cadouri de lux.
Ce poate fi mai plăcut într-o sîmbătă după-amiază decît o plimbare pe un bulevard central din Alba Iulia. Copii pe role, copii cu biciclete, copii de mînă cu mamele lor la o raită de cumpărături şi alţi copii care se zgîiau la un vlăjgan gol în vitrina magazinului Kenvelo. Arăta bine ce-i drept, avea (aproape) de toate, mai puţin haine pe el. Am intrat în magazin să vedem dacă nu cumva fusese jefuit. Lume multă, vînzătoare doar una, manechinele, vreo patru fără nimic pe ele, îşi aşteptau rîndul la îmbrăcare. De ce „domnul” din vitrină, în toată goliciunea lui, într-un magazin de haine, nu avea nimic de arătat (vestimentar vorbesc) cred că se poate explica ușor: Kenvelo face economie de personal în weekend. Nu că ne-ar deranja, pe noi doamnele zic, un streaptease, dar măcar să fim anunțate .
Întrebare: De ce producătorul Vel Pitar vinde pâine feliată pentru prăjit, rețeta clasică, în două ambalaje diferite, pe una omițând însă să-și afișeze sigla la vedere? Răspuns: ca să aibă fraierii satisfacția că au de unde alege, de ce altceva? Eu inițial am crezut că este vorba de o imitare nesimțită a ambalajului văzând pungile puse la vânzare lipite una de alta. Apoi, uitându-mă pe spatele French Toast, văd că este făcut tot de Vel Pitari, dar așa scris mic mic de tot.
Azi e ziua cafelei la OMV. De fapt, OMV a făcut din 1 octombrie Ziua internațională a cafelei că așa li s-a părut lor potrivit. Potrivit deoarece laptele și cafeaua din stoc expirau probabil în 2 octombrie Mă rog, mișcare inteligentă de PR. OMV este un “brand” de… benzinării. Mă duc în benzinărie, iau un Redbull și un sandwich, lângă casă văd o pisi cu fustă scurtă îmbrăcată în albastru. O să mă întrebe dacă sunt fumător. “Sunteți fumător?” “Nu”. “Mersi” “Pentru ce, că ți-am răspuns?” Bine, nu i-am zis asta că n-avea nici o vină. Ajung la casieră: “Să vă încălzesc sandwich-ul?” “Da”. După un minut, timp în care îmi ia banii: “Să vă încălzesc sandwich-ul?” “DA” “Doriți să vă îndulciți cu o prăjiturică Măgura la 1 leu?” “Nu..” “Sunteți băutor de cafea?” “Da..” “Astăzi dăm cafele din partea casei. Cum o vreți, mare sau mică?” “Mică” (eu tocmai îmi luasem Redbull, aș fi riscat un infarct matinal…) “Cu două de lapte și un zahăr?” “I guess..” Ghiciți ce mă întreabă în continuare. Da, exact: “Doriți să vă încălzesc sandwich-ul?” N-am mai dorit decât să scap de acolo.
Lavinia ne-a trimis un nou mesaj, anunțându-ne că episodul istorisit de ea pe Shopstory.ro (în care era dată afară dintr-un restaurant împreună cu prietenul său deoarece au obiectat că au fost serviți cu suc expirat – click aici pentru a citi) nu a rămas fără urmări. Iată ce ne spune:
Chiar dacă tardiv, vă anunţ că reclamaţia mea online la OPC nu a rămas fără urmări. Patronul restaurantului nu a fost, se pare, destul de inteligent ca, după alungarea noastră din local, să îşi scoată barem din frigidere celelalte sucuri expirate (căci mai erau!!). Şi cum unde nu-i cap, vai de picioare, iată-l pe patronul nostru plătind o amendă de 1000 RON (mică, dar semnificativă pentru orgoliul clienţilor ofensaţi), ca urmare a vizitei OPC-ului, „sesizat în urma unei reclamaţii privind un suc expirat”. „Insiders” spun că acum patronul (sau, ar fi oare mai potrivit „Naşul”?) caută răzbunare: e interesat de numele şi adresa noastră pentru că vrea să se asigure că nu vom mai lucra în Sebeş niciodată..:) Oare să merg să îi dau cartea de vizită? Dar ah,uitasem: „Voi nu aveti ce cautati la noi. Noi avem dreptul de a selecta clientela!”…
Niciodată n-am simpatizat Western Union. De fapt în scop personal le-am folosit serviciul o singură dată iar comisionul pe care a trebuit să-l plătesc mi s-a părut hoție la drumul mare. Ieri eram într-o agenție bancară și, așteptând, mi-a atras atenția un fluturaș Western Union de pe care mă privea languros o babă cu aspect de centuristă. Deși am încercat să-mi imaginez la ce ar putea face reclamă, nu am reușit, așa că am luat pliantul să mă dumiresc. Pe poză scria “pot să primesc o reducere când trimit prima dată bani în străinătate?” și mai jos un DA! mare și entuziast. Să fim serioși, reducere? Nici gratis să fie și nu… Apoi mi-am dat seama că reducerea se referă totuși la trimiterea de bani în străinătate, dar atunci care-i legătura cu madama grotescă? Întorc fluturașu și mi se dezvăluie o poveste halucinantă, produsul unor minți complet rupte de realitate. O puteți citi mai jos, dar vreau să fac niște observații. Unu la mână, l-aș ruga pe copyrighter-ul responsabil de această stupiditate să coboare din lumea lui de corporatist de la etajul 10 la nivelul solului, în lumea reală, unde va afla repede că șansa ca în România să existe pensionare de 63 de ani care să fie interesate de colecțiile de modă ale unui celebru stilist milanez este aproape nulă. Și cu atât mai puțin pensionarele – mame de căpșunari. În al doilea rând, cadrul în care este plasată babeta pare a fi foarte românesc, ceea ce anulează posibilitatea ca reclama să fi fost concepută pe alte meleaguri și tradusă de Western Union filiala românească. Sau poate n-am eu simțul umorului. ps. Decât să trimiți bani în străinătate cu Western Union, de valoarea comisionului îți iei bilet de avion dus-întors, mai vezi lumea, vizitezi rudele și faci personal shopping de la stiliști milanezi… ca noi toți
Se întâmpla ca prin data de 26 iulie să navighez vastul world wide web fără o temă anume când dintr-o dată dau peste un mic website, www.rsc-consulting.ro . De obicei mă feresc de HR fiindcă știu că ii job de gagici și că implică multă hârțogărie, dar am văzut un link care mi-a atras atenția, cel cu cursuri gratuite, dau click acolo, văd ceva curs de specializare în ocupația de Inspector Resurse Umane și aplic. Buun, excelent, îmi zic în gând, bine că am aplicat că și așa nu o să mă aleagă pe mine.
În 28 iulie primesc un telefon, de la RSC Consulting, că mai este un loc și dacă vreau să merg. Am fost foarte entuziasmat, ca și când aș fi câștigat ceva foarte valoros (mai târziu, adică în prezent constat că într-adevăr am câștigat ceva foarte valoros), așa că am făcut toate formalitățile și m-am prezentat la curs. Păiiiii Facultatea de Business îi un jeg, comparativ cu profesionalismul de care au dat dovadă lectorii în acest curs. Interactiv, funny, motivant, inteligent, la obiect, cel mai important aspect fiind faptul că este orientat pe exemple practice și nu teoretice a meritat tot efortul meu. Echipa noastră? De nedescris, cu așa oameni aș merge oriunde și aș face orice pentru ei fiindcă sunt frumoși, deștepți, responsabili, educați și cu mult bun simț.
Nu v-am mai îngrețoșat de ceva vreme așa că ar fi timpul. Am fost în Cora să-mi cumpăr niște ingrediente pentru sandwich-uri. Printre altele am cumpărat și o cutie cu cremă de brânză cu verdeață Almette de la Hochland (știți reclama aia în care o tipă în extaz tot repetă Almetteee, Almeetttee…). Mie îmi place Almette cu verdeață, cu ceapă verde și cu hrean. Drept urmare știu care-i sunt “caracteristicile”: să fie cremoasă, să se poată întinde pe pâine, dar să păstreze o anumită consistență. În cutia luată ieri am găsit însă cu totul altceva: o chestie lichidă care nu semăna deloc cu ce eram eu obișnuit. Am zis, mă, cine știe, o fi într-atât de proaspătă încât n-o fi avut vreme să se închege. Am mestecat în ea cu o linguriță și am băgat-o în frigider până a doua zi. Din păcate nici o schimbare până astăzi. Evident că n-am putut mânca din ea (eventual puteam să o beau..) și probabil că n-o să-mi mai iau altă dată fiindcă mi-am făcut scârbă. Expirată nu era, termenul de valabilitate fiind până în 08.11.2009. Se poate să fi fost ținută la o temperatură improprie, nu știu. Dacă mă înșel cumva și știți voi că așa ar trebui să arate, vă rog să mă atenționați.
Ţigările s-au scumpit cu un leu şi cică preţul va mai creşte pînă la sfîrşitul anului. Astfel, un pachet de brand decent, să zicem Viceroy Roşu, costă 7, 2 lei de la şase şi ceva. La un simplu calcul, o ţigară costă 36 de bani. Fumătorilor „de ocazie” nu li se pare mare lucru să ceară o ţigară, două, pentru că ei nu-şi cumpără niciodată. Dar pentru unul dependent, trei ţigări în minus deja înseamnă un leu, exact ăla pe care acuma îl pune în plus la un pachet. Aşa că, nefumătorilor, nu mai bine trageţi voi nişte aer curat în piept?
Cu ocazia asta inaugurăm un nou sondaj în sidebar. Spuneți-ne cât fumați!
Înmulțirea fără număr a pițipoancelor mioritice a determinat, natural, apariția unor servicii destinate exclusiv lor. Luxury Aesthetics pare a fi unul dintre acestea. Am găsit reclama de mai jos într-o revistă și deși în mod normal n-aș fi remarcat-o, figura personajului masculin mi-a captat interesul. Domnul doctor (fără doctorat) Morad Iancu se laudă cu un palmares impresionant și complet neverificabil de pacienți din rândul vedetelor autohtone și din… “elita socială din România”. Noi am adăuga “și cu un coeficient de inteligență atent targetat”.
Cuvântul luxury din denumirea firmei este ales pe sprânceană. Ai folosit cuvântul lux și deja ai câștigat 90% dintre piți. Dacă-i zici la piți de luxury-something, nu mai contează nimic altceva. Luxury hotel, luxury WC, luxury tampoane, luxury cola. Poți cere preț triplu pe orice rahat, ea va plăti bucuroasă fiindcă luxul din denumirea serviciului/produsului o face să se simtă specială. Ok, nu ea va plăti ci cocalarul ce-o hrănește, dar ați înțeles ideea.
Chiar pe site zice:
In cautarea perfectiunii si imbunatatirii permanente a serviciilor exclusiviste, in momentul in care veti intra in holul receptiei noastre si a ariei de consultatie veti avea sentimentul ca ati patruns intr-o lume destinata luxului si calitatii, intr-un adevarat spa de prima clasa.
Să ne întoarcem la reclama doctorașului și să ne uităm ce oferă el:
* Albirea cearcănelor – probabil recomandă pacientelor un somn bun sau ceva fond de ten.
* Augumentarea buzelor – cu un u în plus, dar am înțeles ideea. O privire pe pitzipoanca.org și ne dăm rapid seama că niște buzoace de broască sunt un deziderat universal pițipongesc. Dr. Morad delivers. Ca să fie sigur că este înțeles chiar și de către pițipoancele mai necitite (sunt și din alea citite?), scrie negru pe alb mai jos și “mărirea buzelor”.
* Mărirea sânilor fără operație – asta chiar se poate, să știți că nu e țeapă. Metoda 1: te îndopi văcește, iei proporții, rezultă că toate cele atașate de tine iau proporții. Metoda 2: te faci mașină de făcut copii. Cât timp ești însărcinată ești Pamela Anderson. Așa că fă-o cât mai des.
* Conturarea feței – cu markerul? Cu bidineaua? Noi restul cu fețe neconturate suntem de porc? Vaai!
* Liquid face-lift – hmm, liftingul ăsta lichid credem că se poate face cu un furtun de pompieri: îl îndrepți spre față și îl pornești. Este o procedură riscantă deoarece fața ți-ar putea fi lift-uită de tot.
Oferta se termină cu “multe alte tratamente de lux“. Rețineți lux și nimic altceva.
În data de 11 septembrie 2009, ora 19:00, va avea loc Cluj-Napoca Twestival 2009. Locația: Piata Mihai Viteazu, Complex Leul, et. 7. Socializare între twiteriștii clujeni, joc de bingo cu premii oferite de Microsoft și Trilulilu, concert Aminda și Hazard. Nu în ultimul rând, Cluj-Napoca Twestival înseamnă susținerea unei cauze prin colectarea de donații. Se va încerca strângerea sumei de 5000 de euro necesare refacerii si renovarii fostei cladiri in care a functionat Unitatea de Primire a Urgențelor (UPU) de langa Pediatrie I, in scopul extinderii capacitatii de preluare a urgentelor. Achizitionarea de echipamente de monitorizare permanenta a semnelor vitale ale copiilor internati. Dezvoltarea infrastructurii IT interne si achizitionarea si integrarea unui sistem de supraveghere video a pacientilor. Puteți dona cumpărând bilete de aici. Cei care cumpără bilete primesc o licență Bitdefender. Biletele nu sunt obligatorii pentru intrarea la eveniment.
…dacă ești femeie și ai cupa 93D. “Ți-au adus o promovare. Merită măcar un telefon” - asta stă scris pe o machetă publicitară din ziarul Gândul, machetă a fundației Renașterea ce promovează un număr de telefon unde femeile pot suna pentru a afla mai multe detalii despre diagnosticarea cancerului de sân. Sunt curios, oare toate femeile care au văzut macheta rezonează cu ideea? Fiindcă practic aceasta reduce orice competențe feminine la niște țâțe mari când vine vorba de avansare în carieră. McCann Erickson ar fi geniile din spatele “conceptului”. A, dacă au gândit-o într-un registru comic, într-adevăr, subiectul cancer de sân este cel mai potrivit pentru miștocăreli…
Weekend-ul ăsta am fost cu nevasta la Arsenal Park, o “unitate militară de vacanță” situată, greu de crezut, chiar în România. Lângă Orăștie, pe o suprafață de 80 de hectare se întinde un complex de vacanță de patru stele unde, chiar dacă ai rămâne o săptămână, nu ai avea cum să te plictisești vreun moment. Odată ajunși în stabiliment am uitat complet de lumea de afară și timp de două zile n-am știut ce-i ăla TV, PC sau net.
Într-un cadru natural, plin de vegetație, se găsesc locuri de cazare cu paturi amenajate în taburi sau pe afeți de tun dar și camere “normale” cu două paturi sau chiar vile de lux. Noi am fost cazați într-o așa-numită “cameră a ofițerilor” în care ne-am simțit ca acasă, având la dispoziție tot confortul necesar. Pentru prima dată după multă vreme am găsit niște perne ca lumea!
Tot parcul este plin de vehicule militare scoase din uz care contribuie din plin la senzația că te afli într-un spațiu de cazarmă.
Ce am făcut? Pe lângă multe plimbări pe jos și cu bicicletele (care sunt la liber) am profitat de amabilitatea gazdelor și ne-am bucurat de ture cu boogie-uri și mașinuțe de golf, am jucat minigolf și am fost zdruncinați într-o plimbare memorabilă cu un transportor pe șenile, bătrân da’ rău. Ne-am dat și cu tiroliana.
Mi-a plăcut în mod deosebit airsoft-ul, Arsenal Park având niște locații ideale pentru partide de airsoft. Băieții de la Airsoft Deva au adus echipamentele și au avut răbdarea să ne explice regulile. După care s-a trecut la acțiune. La final, pe lângă experiența în sine eu am avut un motiv în plus de încântare, reușind să dobor o pradă valoroasă: un exemplar din specia groparienilor. Primele două partide am reușit să scap nepușcat fiindcă ostilitățile s-au desfășurat printre niște ruine. Când vânătoarea s-a mutat în pădure, lucrurile s-au complicat. Dacă toți erau îmbrăcați în costume de camuflaj, sau oricum, măcar în culori neutre, eu zburdam printre copaci îmbrăcat în… roșu. Drept urmare cred că n-au trecut două minute și am fost executat cu două bile-n meclă.
Seara am stat în jurul unui foc de tabără uriaș (cel mai mare văzut de mine până acum) și am mâncat diverse bunătăți la grătar, udate cu bere și pălincă.
Tot respectul pentru gazde, doamna Amalia Matei (PR), domnul Marius Cristescu (unul dintre proprietarii parcului) și simpaticul Berny care s-au asigurat că “delegației” de bloggeri nu-i lipsește nimic.
Arsenal Park pare a fi din toate punctele de vedere cel mai bun loc pentru teambuilding-uri. Tot ce pot să spun este că au mai rămas atât de multe activități recreative de făcut în Arsenal Park încât la anul ne vom reîntoarce 100%, pentru cel puțin încă un weekend de “militărie”.
Mai jos postez un slideshow (click pe slideshow pentru a accesa galeria întreagă) și niște poze:
Sînt fan Amstel. Îmi place berea asta de dinainte să beau orice fel de alcool (adică pe la 10 ani, cînd am început cu ciocolate ROM…dar asta e altă poveste). Atunci, mă uitam la Champions League şi Amstel era sponsor. Ştiam atunci că atunci cînd o să cresc mare şi alcoolic o să beau Amstel. Bineînţeles că, liceean fiind, am băut Ursus ca toţi clujenii care susţin economia locală şi pe cea din buzunarul propriu. Ursus “verde” de obicei şi “roşu” cînd eram “în bani”. A venit facultatea, părinţii nu mai îmi sponsorizau beţiile, aşa că am trecut la flacoane de doi litri: Burger, Neumarkt şi cine mai ştie ce poşirci (la un moment dat, luam vin la 2 litri mai ieftin ca berea, dar şi asta e o altă poveste). Într-un final mi-am găsit un job şi, avînd salariu de om mare, mi-am permis să trec înapoi la Ursus (nu mai exista verde) şi uneori Stella (reclamele-s de vină). Anul trecut, am aterizat de cîteva ori, din întîmplare, în peninsula iberică. Acolo, un frigider prietenos şi rece (ai fi zis că o astfel de combinaţie e imposibilă) mă aştepta de fiecare dată cu Amstel. Am ştiut atunci că am gustat din dragostea adevărată.
Cînd am revenit la Cluj, mă resemnasem cu gîndul că n-o să mai îmi fericească buzele, dar într-o seară am redescoperit-o într-un magazin din Grigorescu. Doză la 500. Nu au trecut două zile, ce să vezi, Amstel şi la nonstopul din Piaţa 14 Iulie, în acelaşi cartier, doză la 330. Eram împlinit, viaţa mea avea din nou un sens. Mi-am umplut frigiderul, unul nu atît de prietenos, dar măcar răcea bine. Însă, într-o zi care nu anunţa nimic (ca să folosesc o expresie din Champions League), Amstel a dispărut din ambele locuri, fără urmă. Vînzătorii mă tot amăgeau că o să mai primească, dar, cînd unul dintre ei m-a întrebat dacă nu mai bine iau un Heineken, că-s la fel de bune, am ştiut că n-o să mai calc pe-acolo. Sînt dispus să-mi părăsesc familia, să bat drumuri nemaibătute, să mă iau de gît cu ţigani, mîţe vagaboande, vagaboande şi balauri cu şapte capete, dar îndreptaţi-mi mersul prea drept şi privirea prea trează către locul unde se ascunde dragostea mea. Ofer recompensă.
Loading ...
Adăugat de 
Repet: Mugurel Cosmin Frunzetti e un ŢEPAR. Desigur, toată lumea ştia asta, inclusiv eu, când am ales să lucrăm împreună pe un proiect. Internetul românesc este plin de posturi despre „seriozitatea” dumnealui. Am crezut… nu mai contează ce am crezut, mi-am făcut-o cu mâna mea, mergând la risc.
Cu titlul “De ce e shoppingul mai eficient decât sportul la sală” în 
Mai ştii bă, imediat după 90, povestea cu ţiganii* din piaţă care fabricau greutăţi false să te prostească la cîntar? Găureau alea două rotunde de şăr (ţn** pentru fier) şi înăuntru puneau cîte o buca’ de lemn şi scriau pe fiecare – 2Kg. Cîntăreau, balanţa stătea dreaptă ca bolobocu’, iar tu plecai acasă cu impresia că ai luat două kile de fasole de ţi-i mai mare dragu. Cine o zis că nu te descurci singur la piaţă? Păi mamă-ta mă, şi o avut dreptate, că atunci cînd o ajuns şi ea acasă cu două kile de prune care aproape că erau mai multe ca boabele de fasole, te-o-mpulăit şi o zis că eşti mai prost ca tată-to. Şi aia era greu, ştii din poveştile ei cu vecina Nuţi, de la tri.
Mi-am luat laptop HP de la 
Sunt un vechi și constant consumator al produselor McDonalds. Săptămânal mănânc de la ei. În Cluj există patru francize Mc Donald’s, două dintre ele fiind în mall-uri.
Să vă dau și câteva exemple, toate pățite de mine în ultimele două luni. Astfel, în 9 situații din 10, dacă ceri o cola fără gheață primești cola cu gheață. Mult prea greu de priceput pentru tejghetar să NU îți umple paharul cu apă înghețată… Te duci înapoi cu sucul, anagajatul se scuză, varsă conținutul paharului la chiuvetă și îl reumple. Rezultă risipă și timp pierdut. A, au fost și cazuri în care mi-au scos gheața cu lingura din pahar. Magnific! Apoi, de multe ori am primit cartofi prăjiți aproape reci, care au fost “ambalați”, adică băgați în cutia de carton cu multă vreme înainte de a fi cumpărați. Să aibă de rezervă cum ar veni… Și uite așa ăla de lângă tine primește cartofi aburinzi iar tu niște chestii sleite, vag calde.
Email primit de la Tuki, în legătură cu oferta Orange pentru iPhone 3G (
Cu tot respectul pentru profesionalismul şi meritele medicilor de la maternitatea Dominic Stanca din Cluj, am rămas surprinsă de ceea ce au ajuns unele paciente să accepte, pentru că… “nu este”. Să încep cum trebuie: o rudă de-a mea a născut recent acolo. Totul a decurs bine, repet, medicii, asistentele, moaşa, tot respectul. Dar… în timp ce pacienta încă se afla în sala de naşteri, medicul a cerut o perfuzie de nu ştiu care asistentei, la care asistenta zice “nu este”. Atunci, medicul cere un alt tip de perfuzie. La care: “nici de asta nu este”. Aşa cum nici scutece pentru copii nu sînt, nici pastile de algocalmin, dacă e cazul să iei una, şi multe altele de acest gen. Din păcate, cam la fel se prezintă situația în mai toate spitalele din Cluj. Exclus cele private, bineînțeles. Să sperăm că după alegeri… Sau dacă nu, măcar în campania electorală 
Am auzit o reclamă la mâncare pentru câini care m-a lăsat un pic cam contrariat. ” Studiile au arătat că dacă îți hrănești câinele pe toată durata vieții cu Friskies, îi poți prelungi durata de viață cu până la doi ani”. Poftim? Io am auzit astfel de reclame la uleiurile de motor, dar se pare că merg și la câini. Vă dați seama că firmele concurente au fost făcute bucăți la faza asta. Păi dacă Friskies promite nici mai mult nici mai puțin decât extra-viață, cu ce ar mai putea veni alții la înaintare? “Hrănește-ți câinele cu Pe**gree și îi va mai crește o coadă!” sau “Doar Chap*ie va face câinele tău să miaune!”
Azi e ziua cafelei la OMV. De fapt, OMV a făcut din 1 octombrie Ziua internațională a cafelei că așa li s-a părut lor potrivit. Potrivit deoarece laptele și cafeaua din stoc expirau probabil în 2 octombrie 
Ţigările s-au scumpit cu un leu şi cică preţul va mai creşte pînă la sfîrşitul anului. Astfel, un pachet de brand decent, să zicem Viceroy Roşu, costă 7, 2 lei de la şase şi ceva. La un simplu calcul, o ţigară costă 36 de bani. Fumătorilor „de ocazie” nu li se pare mare lucru să ceară o ţigară, două, pentru că ei nu-şi cumpără niciodată. Dar pentru unul dependent, trei ţigări în minus deja înseamnă un leu, exact ăla pe care acuma îl pune în plus la un pachet. Aşa că, nefumătorilor, nu mai bine trageţi voi nişte aer curat în piept?
Înmulțirea fără număr a pițipoancelor mioritice a determinat, natural, apariția unor servicii destinate exclusiv lor. Luxury Aesthetics pare a fi unul dintre acestea. Am găsit reclama de mai jos într-o revistă și deși în mod normal n-aș fi remarcat-o, figura personajului masculin mi-a captat interesul. Domnul doctor (fără doctorat) 
“elita socială din România”. Noi am adăuga “și cu un coeficient de inteligență atent targetat”.
Sînt fan 
Ultimele comentarii