Prima pagină a site-ului clinicii clujene Optilens

Chirurgia refractivă (cu laser) pentru corecţia viciilor de refracţie (miopie etc.) se practică de multă vreme şi în România. Cu toate acestea, preţul plătit pentru a scăpa de ochelari este încă ridicat. Asta fiindcă aparatura pentru realizarea acestor operaţii este extrem de scumpă şi nu în ultimul rând pentru că centrele care efectuează astfel de operaţii sunt destul de puţine, astfel că îşi permit să ceară mult, competiţia fiind mică.

În Cluj-Napoca există o clinică de oftalmologie cu o activitate îndelungată, Optilens, situată în Piaţa Mărăşti, care efectuează astfel de operaţii din 2001. În 2009, clinica a achiziţionat un aparat performant LASER EXCIMER 1010 ALLEGRETTO WAVE EYE-Q BLUE LINE 400 Hz, ceea ce i-a oferit un avantaj clar faţă de competiţie în intervenţiile pentru corecţia viciilor de refracţie.

Sora mea suferă de miopie. Avea dioptrii de -5 la fiecare ochi, ceea ce făcea purtarea permanentă a ochelarilor obligatorie. În cele din urmă a decis să se opereze cu laser. Alegerea Optilens a venit rapid, după consultarea mai multor opţiuni din Cluj şi din împrejurimi. Din păcate se pare că nu a fost alegerea cea mai inspirată.

Dar să o lăsăm pe Cristina să povestească:

Ieri s-a împlinit o lună şi jumătate de când ochii mi-au fost operaţi cu laser la clinica Optilens din Cluj-Napoca şi tot ieri vedeam fără nicio dificultate de la etajul cinci numerele la maşini din parcarea din faţa blocului pentru prima dată fără ochelari. Din păcate, luminozitatea la monitorul laptopului o menţin încă redusă, iar afară nu prea îndrăznesc să ies fără ochelari de soare. Controlul următor îl voi avea la sfârşitul lunii când voi afla dacă reducerea dioptriilor a fost completă sau încă e necesară purtarea ochelarilor pe timp de noapte sau la volan. Nu spun aici motivele care m-au determinat să optez pentru operaţia cu laser, nici să explic procedurile folosite într-o astfel de intervenţie, în schimb aş dori să îmi exprim regretul că o clinică precum Optilens poate manifesta o asemenea lipsă totală de interes pentru pacienţii care-i calcă pragul, cum mi-a fost dat să văd în perioada premergătoare operaţiei şi după aceea. Vreau să subliniez că nu pun la îndoială competenţa celui care m-a operat, doctorul Dorin Nicula, ci vreau doar să evidențiez omisiunile care au fost făcute, probabil în mod intenţionat, pentru informarea mea corectă cu privire la intervenţia la care urma să fiu supusă şi despre care nu ştiam foarte multe detalii.

De la primul consult la care am mers, aşteptând mai mult de o oră să intru deşi eram programată, şi după ce mi-am exprimat dorinţa clară de a fi operată cu laser pentru reducerea miopiei, nu am primit niciun material, pliant, informaţie cu privire la procedurile operatorii (LASIK, EPILASIK, LASEK, PRK sau PTK) la care aş putea fi supusă.  După un consult de cinci minute, medicul mi-a confirmat că sunt aptă pentru operaţie şi mă pot programa oricând pentru intervenţie. Nu am fost informată despre riscurile operaţiei decât după ce am întrebat eu dacă acestea există. Nu am fost informată despre perioada de recuperare decât după ce am întrebat eu care este, ori, pentru cine nu este în temă, fiecare procedură din cele enumerate mai sus necesită o anumită perioadă de recuperare, mai scurtă sau mai lungă. Mie, cu propriile lui cuvinte, medicul mi-a spus că voi putea citi şi lucra la calculator după o jumătate de oră de la intervenţie. Buun… Ajung acasă, după câteva zile iau decizia de a mă opera așa că sun să mă programez, întrebând din nou care va fi procedura la care voi fi supusă. Mi se confirmă că voi fi operată cu procedura LASIK. Se apropie data operaţiei, cu două zile înainte primesc telefon că aceasta se amână cu o săptămână şi dacă doresc, mă reprogramează atunci. Doresc, bineînţeles.

Vine ziua intervenţiei. Ajunsă la cabinet sunt pusă să aştept pe hol alături de alți cinci pacienţi veniți pentru același lucru ca și mine mai bine de două ore până să intrăm în sala de operaţii. Sar peste operația propriu zisă, a fost neplăcută, dar suportabilă, iar rezultatul, deşi printre lacrimi, s-a văzut imediat. Plătesc cei 5.000 de lei, pe care a trebuit să mă duc jos să-i scot dintr-un bancomat deoarece nu mergea POS-ul la clinică. După o noapte în care nu am dormit din cauza înţepăturilor din ochi şi a lacrimilor care curgeau şiroaie, dimineaţa m-am prezentat la control. Dintre toţi pacienţii operaţi cu o zi înainte, eu eram cea mai plânsă, nedormită şi încercănată. Intru în cabinet şi din câteva schimburi de vorbe cu medicul aflu cu stupoare că eu am fost operată cu procedura PRK, nu LASIK, din cauza corneei subţiri pe care o am, şi ca urmare perioada de recuperare va fi de circa o lună! Nu mi-a venit să cred. Nu ar fi trebuit să fiu informată cu privire la schimbarea procedurii din moment ce era vorba de o perioadă de recuperare semnificativ mai lungă? Poate că aş fi amânat operaţia, nu? Poate că urma să plec undeva şi nu-mi permiteam să nu văd timp de o lună! Zilele care au urmat până mi-au fost îndepărtate lentilele de protecţie au fost destul de grele, nici vorbă de citit, scris sau stat afară în lumină. A venit şi ziua îndepărtării lentilelor. În săptămâna care a urmat, vederea a început să îşi revină, cu diferenţă mare între ochiul stâng şi cel drept. Cu acesta din urmă aproximativ 12 zile am văzut în ceaţă, iar cu stângul vedeam progresiv din ce în ce mai bine, însă monitorul calculatorului continua să fie un chin să îl privesc. La unul dintre controale mi s-a spus că refacerea epiteliului la ochiul drept va dura mai mult din cauza lentilei de protecţie care nu s-a aşezat cum trebuie când a fost aplicată (mă întreb din vina cui?). Perioada de vindecare mi-a crescut astfel la o lună şi jumătate. Încet, fără diferenţe notabile de la o zi la alta, ci doar de la o săptămână la cealaltă, am început să citesc anumite titluri scrise cu caractere mari. În schimb, când încercam să citesc un text, rândurile mi se dublau şi ochii nu reuşeau să focalizeze cuvintele şi nici să le contureze. Astăzi nu mai am aceste dificultăţi, însă încerc să nu îmi forţez ochii prea mult. Desigur, nici cu privire la statul în faţa calculatorului nu mi s-a indicat cât timp am voie sau dacă mai mult de câteva ore de scris îmi dăunează. Singura indicaţie constantă pe care am primit-o din partea medicului a fost că pot să citesc, scriu etc. “atunci când sunt în stare!”.

Deci, celor care doresc să se opereze cu laser la clinica Optilens din Cluj-Napoca le sugerez să se informeze pe internet, să mai întrebe prietenii, să spere că procedura la care vor fi supuşi va fi cea care necesită o perioadă de recuperare scurtă şi să nu se aştepte ca în schimbul celor 5000 de lei daţi pe operaţie să fie trataţi cu respect şi informaţi corespunzător, pentru că nu vor fi.

Şi ca serviciul celor de la Optilens să îşi confirme lipsurile, doar priviţi cum pe fişa care îmi era destinată, cu rezultatele testelor premergătoare operaţiei, nu corespunde niciuna din datele personale. Era foarte greu să îmi fie introduse datele reale pe calculator? Păi nu, că e mai uşor să lipim peste şi să scriem cu pixul după. La fel şi în cazul reţetei după operaţie.

***