Bun, hai că am păţit-o şi pe asta! Zilele trecute era cît pe ce să fiu otrăvită cu un medicament greşit, ziua-n amiaza mare, într-o farmacie din centrul oraşului. Şi asta, din cauza unei farmaciste care nu era mai departe de o vînzătoare de supermarket. Deci…Mi-e rău. Văd o farmacie, fix în centrul oraşului. Mai precis, Farmacia Elixir. Intru cu toată încrederea. Cer un medicament, pentru că ştiu exact ce vreau. Un medicament pentru durere, necontroversat, care se eliberează fără reţetă. Farmacista cu pricina caută vreo 5 minute (nu exagerez!) după care, glorioasă, îmi pune medicamentul într-o punguţă de hîrtie, îmi dă factura şi gata! Cum spuneam , mi-era rău! Desfac blisterul şi iau o pastila pe loc. O bag în gură, cînd văd că pe ambalaj era cu totul altă denumire decît cea a medicamentului pe care-l cerusem eu. Noroc că nu apucasem să înghit pastila! Scot un şerveţel, scuip pastila şi îi zic, destul de calmă, farmacistei: „Nu vă supăraţi, cred că mi-aţi dat alt medicament!”. La care ea, mega-profesionista, îmi trînteşte: „Ah, da? Se mai întîmplă!Cred că vreo colegă a pus medicamentul în cutia greşită! Of, da’ deja aţi şi luat o pastilă?” Say what? Poftim? „ Păi da, ştiţi , îmi cer scuze că mi-era rău la dumneavoastră în farmacie”. Asta e tot ce am auzit de la respectabila doamnă farmacistă. Nu tu scuze, nici măcar banalul „nu vă faceţi griji, nu se întîmpla nimic rău, chiar şi dacă înghiţeaţi pastila”. Eu înţeleg că e vina mea că nu am fost atentă la ce scrie pe ambalaj şi că obişnuiam să am încredere în farmacişti. E o greşeală pe care promit să nu o mai repet. Dar ea? Care e treaba ei acolo, dacă nu să fie cu ochii în patru la ce dă clienţilor? Pot să trec peste faptul că de aproape fiecare dată cînd intru într-o famacie mi se bagă pe gît cel mai scump medicament, dar nu şi că se şi joacă cu viaţa pacienţilor. Pentru că, după ce am păţit, am rămas cu gustul amar că, în unele cazuri, meseria de farmacist este cam una şi aceeaşi cu a fi un simplu vînzător.
 Loading ... |
 Adăugat de Loredana Adăugat de CristinaNu sunt o mare consumatoare de pâine, dar cum sunt o adoratoare a pâinii prăjite unse cu unt mă văd obligată să o cumpăr de unde apuc atunci când rămân fără şi îmi vine pofta. Deşi am aşteptări mari de la o pâine şi o prefer pe cea scosă proaspăt din cuptor, mai exact dintr-un cuptor anume din cartierul unde stau, s-a întâmplat azi să cobor la Minerva, din spate de la McDonald’s, din Mănăştur şi să pun mâna pe prima pâine albă care mi-a venit la mână, „expediată” tocmai din Fodora, de la punctul de lucru „Vultureni”. Ce am găsit în pâine se poate vedea în imagini, iar în privinţa apetitului meu, acesta s-a transformat în dezgust şi frustrare. Urmarea? De câteva ore citesc tutoriale despre preparatul pâinii acasă şi abia aştept weekendul să-mi pun la încercare cuptorul şi îndemânarea. Până la urmă, cât poate fi de greu să coci o pâine? (Pentru doritori propun AICI tehnica lui Richard Bertinet, un brutar englez care chiar ştie ce face).
Adăugat de ShopperAm fost la Cărturești să iau o carte cadou. N-am mai călcat până atunci în librărie, dar am auzit zvonuri cum că ăștia se pricep și la ceaiuri. Eu urăsc ceaiul de orice fel, deci nu mă pricep. În drum spre casa de marcat, după ce am ales cartea, am observat pe un raft un ceainic și m-am gândit că ar fi un cadou potrivit împreună cu cartea. Îl iau și ajung la casă. De unde începe prosteala. Ceainicul ales de mine era cam prăfuit și avea o etichetă măricică lipită în lateral. Nu pe fund sau în interiorul capacului, ci drept “în față”. L-am întrebat pe băiatul de la casă dacă nu are cumva alt exemplar, nemarcat. Pleacă, vine, nu are. Ok atunci, scoate-mi eticheta. Omul o rupe, după care începe să frece cu degetul adezivul rămas. Evident că nu a făcut decât să-l întindă. I-am sugerat că ar ieși cu ceva alcool sau un produs de curățare. Dat din umeri. Am renunțat la ideea curățatului după ce a scos o cârpă plină de scame și a început să frece cu ea ceainicul. Ghici unde au rămas lipite toate scamele. Exact, ceainicului meu îi crescuse păr. I-am zis să-l lase în pace că-l curăț eu și să-mi dea o cutie în care să-l transport. Forfotă mare. A mai apărut un băiețaș, a dispărut, a reapărut, a concluzionat: “nu mai avem cutia originală”. Du-te mă! După care a încercat să-l îndese în altă cutie și nu a încăput, iar eu am început să mă întreb de ce-mi consum viața acolo. Văzându-i însă cât sunt de aerieni și cum se mișcă de parcă tocmai ce-au fumat niște ceai de portocale, am decis să finalizez totuși operațiunea “Ceainicul păros”, ca să nu simt că mi-am pierdut vremea aiurea. Bun, deci ceainicul meu era unicul exemplar, murdar de lipici și scame și fără ambalaj. Treacă de la mine, ce naiba, suntem români! Să-mi dea o pungă ca să pot plăti și pleca. Wrong again… nu mai aveau pungi. Adică aveau o singură mărime, în care, natural, nu încăpea ceainicul. Ce-am făcut? Am plecat cu el așa:
Adăugat de Cristina
Azi am aflat că o englezoaică din Suffolk dădea gata circa 20 de doze de Coca-Cola în fiecare zi şi la 24 de ani a ajuns să cântărească 120 de kilograme. „Cu cât beam mai multă Cola cu atât îmi era mai foame. Îmi rezervam două locuri în timpul zborurilor cu avionul şi rămâneam fără suflu de câte ori încercam să merg mai mult de câţiva metri pe jos”, povestea Lisa, deunăzi, în presa britanică, spunând că ajunsese în asemenea stare încât se trezea noaptea pentru a-şi „bea doza”. Momentul jenant, ce a pus capac umilinţei pe care tânăra era nevoită să o suporte zilnic, a fost acela când a rămas înţepenită într-un tunel pe un teren de joacă unde îşi supraveghea copiii. Urmarea? Femeia s-a supus unei operaţii de banding gastric, intervenţie ce contribuie la diminuarea excesului ponderal înregistrat de pacienţii obezi cu aproximativ 50% şi a interzis consumul de Cola în propria casă. Acum, după ce a slăbit 63 de kilograme, Lisa este mândră că poate fugi după copiii ei pe terenul de joacă fără a-i fi teamă că rămâne înţepenită prin locuri imposibile. Morala povestirii ?E una veche şi îşi are rădăcinile în chiar sloganul companiei din 1891: „Coca-Cola, tonicul ideal pentru creier!”:) Explicaţie foto: Lisa McKay după ce a slăbit peste 60 de kilograme Articol sursă: Dailymail.co.uk Adăugat de Ovidiu Blag
Adăugat de ShopperNu este un post publictar
Adăugat de ShopperPe voi iaurtul vă face să râdeți cu toți dinții? Oare cine a dat ok-ul pentru a se tipări reclama de mai jos? Presupun că femeia din mijloc vrea să transmită ceva. E un mister însă ce. Așa râde ea? Oare a mai râs vreodată în viața ei până la momentul fotografiei? Și oricum, de ce naiba râde cu toată gura ca o retardată de parcă îi ține cineva o bazooka îndreptată spre față și îi zice “Laugh or die bitch!!!”? Înțeleg că reclama se adresează femeilor comune între două vârste mulțumite de ele însele și cu o viață activă blablablaaa, dar asta nu înseamă că trebuie să mă oripileze pe mine. Nu cer decât un pic de echilibru. Dacă puneau și o bunăciune lângă alien-ul ăla cu râs fals, articolul ăsta nu mai apărea Update: am aflat că “alienul” este Emilia Popescu. Pot înțelege că, dacă ești vedetă, poți părea funny cu moaca aia, dar pentru mine, care n-am recunoscut-o, efectul e unul horror.
Adăugat de Cristina
„Un restaurant american îşi pofteşte clienţii la o cură de burgeri din carne de leu pe durata Cupei Mondiale, provocînd iritare printre apărătorii drepturilor animalelor sălbatice. Restaurantul Il Vinaio din apropiere de Phoenix, Arizona a pus în vînzare burgeri de leu la preţul de 21 de dolari, serviţi cu chipsuri şi porumb fript. Pînă acum, restaurantul a primit o ameninţare cu bombă şi sute de emailuri din partea activiştilor furioşi. Proprietarul localului, Cameron Selogie a declarat că decizia nu este altceva decît un tribut adus Africii de Sud, gazda Cupei Mondiale. „În Africa se consumă carnea de leu, deci presupunînd că africanii nu au nimic împotrivă să o mănînce, nu văd de ce ar fi o problemă pentru americani”. Carnea provine de la unul dintre leii crescuţi la o fermă din Illionois, aflată în administraţia Departamentului American al Agriculturii. Adăugat de ShopperAvem o plantă cățărătoare pe balcon și, cum nu avea pe ce se cățăra, ne-am dus la Praktiker pentru a-i lua ei, plantei, un grilaj de lemn în acest scop. Chiar de la intrare ne-a atras atenția un grilaj la promoție, numai bun pentru balconul nostru. Înăuntru însă nici urmă de astfel de grilaje. Am găsit grilaje în miniatură, de fier, de plastic, nimic însă asemănător cu ce-am văzut la intrare. După vreo două ture în cerc, am rugat un angajat să ne spună ce s-a întâmplat, s-au vândut așa repede toate grilajele, suntem noi chiori și nu le vedem? Credeți că omul avea habar despre ce vorbim? După ce s-a învârtit și el ca și noi, arătându-ne toate modelele și văzând că n-are succes, s-a dus personal să vadă care-i grilajul misterios despre care vorbim. Răspuns: “Știți, a fost o promoție acum câteva luni, și am uitat grilajul acela afară. Nu-l mai avem de fapt”. Așa băieți, păstrați-l de decor în fața ușilor, “la promoție”, ca să irosiți altora timpul. Sunt sigur ca îl voi găsi tot acolo și data viitoare.
Adăugat de Ovidiu Blag
Într-un oraș în care oricum claxonează toți, urlîndu-și fericirea de a se fi căsătorit, în care toată lumea își pune termopane sau gresie și faianță în orele de liniște, în care zgomotul zarurilor de la jocul de table se aude în miez de noapte în fața scărilor de bloc, muzica tare să fie tot ce ne lipsea? PS Faceți un exercițiu: pe o foaie albă, în dreapta, notați numele stabilimentelor tihnite din punctul de vedere al decibelilor, iar în stînga, locurile gălăgioase. Ce v-a ieșit? Adăugat de ShopperAți observat că, de când e la modă să ne ferim de E-uri, acestea par a fi dispărut din produse? Ce s-a întâmplat, folosesc producătorii doar ingrediente “naturale”? Greu de crezut, fiindcă fără E-uri majoritatea produselor alimentare s-ar strica în câteva zile și ar arăta deloc apetisant. Să luăm ca exemplu un suc ieftin și cvasinecunoscut și să vedem ce conține: (click pe imagine pentru a o mări)
Așadar E-urile sunt la locul lor, doar că au denumiri “prietenoase”. Tu iei sucul, te uiți la etichetă și-ți zici: “Ia uite ce produs sănătos, n-are nici un E“, când de fapt are nu mai puțin de șapte. Scopul acestui articol nu este însă de a demoniza E-urile ci de a vă informa asupra trucurilor folosite de producători pentru a vă crește încrederea în produsele lor. Aditivii alimentari sunt prezenți în aproape toate produsele; unii sunt necesari pentru conservarea acestora, alții pentru a le face să arate/miroase bine. Consumați frecvent, unii aditivi sunt periculoși pentru sănătate. De aceea este bine ca, înainte de a deveni “fanii” unui produs alimentar, să studiați compoziția acestuia pentru a vedea căror riscuri pe termen lung vă expuneți. Lista E-urilor de pe eticheta de mai sus cu link-uri spre pagini informative (engleză): E330, E950, E952, E150a, E122, E211, E954.
Adăugat de Shopper
Adăugat de ShopperDeoarece trecusem deja de piață, m-am oprit la Cora să iau căpșuni. De obicei legumele și fructele le cumpăr din piața agroalimentară fiindcă îmi par mai proaspete decât cele din supermarketuri, plus că există mai multe opțiuni. Dacă în piață este mai greu să-ți alegi merele sau castraveții deoarece se uită tanti urât la tine, în supermarketuri ai libertatea de a alege ce vrei, de a pipăi, de a te răzgândi… Foarte convenabil, dacă nu te deranjează ca pe roșiile cumpărate să fi pus mâna încă o mie de oameni înaintea ta. Eu tolerez în principiu chestia asta fiindcă legumele se curăță, fructele se spală… Totul însă până la căpșuni! Cei de la Cora tratează căpșunile ca pe ceapă, ceea ce mi se pare o prostie având în vedere cât de perisabile sunt. Să vezi cinci oameni care scormonesc toți deodată printre căpșuni cu mâinile goale, roșii și lipicioase de la fructele strivite, alegându-le pe cele mai… mari, sau cine știe după ce criterii, îți cam taie pofta de “fructul dragostei”. Mie cel puțin mi-a tăiat-o. M-am tot uitat să văd, poate era pe undeva vreo ustensilă cu care să ți le bagi în pungă. Nimic. Am așteptat să termine lăcustele de ales, am făcut poza cu mâna în căpșuni pentru exemplificare, dar am ales să cumpăr a doua zi din piață, unde tanti de la tejghea, cu mâna într-o pungă, a ales căpșunile pentru mine.
Adăugat de Renata
Recent am descoperit două lucruri şocante: nu mai este NesquiK la îngheţată, că acuma sînt preparate mai la modă Lion sau Kit-Kat, care ţi se lipesc de gingie iar iepuraşul nu mai e cool şi faptul că există vînzători la McDonald’s care nu zîmbesc! Ieri la Polus l-am cunoscut pe Rareş, băiat simpatic de altfel, cu părul bălai şi trupul firav. M-am instalat în faţa casei de marcat la Mc şi am aşteptat, s-a uitat la mine- nimic, s-a mai uitat odată- tot nimic. Unde e? Unde e tentativa de zîmbet? Pentru început m-am bucurat, a devenit aproape la fel de enervant ca zîmbetul Meli Melo, dar mai apoi a trîntit un „aţi comandat? vă dau ceva?”, arogant, rece, cu un ton ce transmite „daţi-mi pace”. Şi eu şi prietena mea am fost şocate, am uitat chiar şi de îngheţată, obligîndu-l să ni se mai adreseze odată, cu acelaşi ton. Oare cum e mai bine? Eram pregătită să înfrunt cruda realitate că Mc nu e un Happy Meal de fapt? Pe Rareş nu ne-am supărat prea tare, sigur a avut o zi proastă cu nişte clienţi care nu se puteau hotărî dacă vreau sos picant sau maioneză. Nenea McDonald’s vă rugăm nu-l pedepsiţi prea tare, nu toată lumea poate mima fericirea. Textul a apărut și pe Blogul FTR. Adăugat de Shopper
Cercetătorii de la Harvard School of Public Health au demonstrat că două felii de bacon pe zi cresc riscul de boli cardiace cu 40 de procente. De asemenea, nu toate cerealele sunt alegeri sănătoase. Multe mărci conțin mai mult de 0.5 grame de sare în fiecare porție iar unele mai mult zahăr decât o prăjitură cu ciocolată. Cum poți știi atunci dacă micul tău dejun este sănătos? Specialiștii în diete ne sar în ajutor și ne recomandă ce să evităm și ce nu. Alimente pe care trebuie să le evităm la micul dejun: - Cerealele cu tot felul de arome – acestea sunt prea duci, și în general fac mai mult rău decât bine; Alimente recomandate pentru micul dejun: - Ouăle fierte, omleta, ouăle ochiuri – ouăle conțin 13 nutrienți esențiali, toți în gălbenuș, iar albușul este o bună sursă de proteine; Poftă bună și o zi plină de energie! Adăugat de ShopperÎncerc să înțeleg care este logica sloganurilor în alte limbi decât cea oficială a țării. Suntem un popor atât de poliglot? Am mari dubii… Credeți că în Franța veți vedea pe undeva bannere cu “Just do it” și “I’m loving it”? Bien sûr que non… Întocmai ca și sloganul stupid al Prima TV, “We love to entertain you!“, pe care probabil îl pricep cam jumătate din privitori, cei de la Unicredit vin și ei cu unul în păsărească:
Adăugat de ShopperAi bani și vrei să-ți iei o cameră foto digitală compactă. Probabil te vei gândi “Nu pot să-mi aleg singur camera, nu mă pricep”. Cele mai multe persoane care nu au o pasiune pentru tehnică lasă pe alții să aleagă pentru ei, pe prietenii “tehnici”. Adevărul este că oferta în acest domeniu este foarte bogată și ajungi să ai zeci de opțiuni și sentimentul neplăcut de nesiguranță. Dar alegerea unei camere foto nu este atît de complicată pe cît ați crede. Mai jos o să vă ofer mai multe ponturi și recomandări pentru a vă putea decide singuri și în cel mai scurt timp.  Unii isi aleg aparatul dupa culoare În alegerea unei camere foto contează mai mult nevoile proprii pe care le aveți de la aparat decît marca acestuia, miile de opțiuni din care folosiţi doar câteva sau cine știe ce idei preconcepute gen “Aparatul ăla e cel mai bun, oricare altul e prost”. Majoritatea producătorilor cunoscuţi fac camere de calitate. Ideea de bază cu privire la preț este simplă: nu luați niciodată cel mai ieftin produs din gamă dar nici cel mai scump. Calea de mijloc vă asigură cel mai bun raport preț/calitate. Contrar a ceea ce unii cred, shopping-ul online de aparate electronice este mai sigur decât cel dintr-un magazin. De ce? Pentru că în magazin nu ai întotdeauna siguranța că produsul nu a stat expus în raft înainte de a ajunge la tine sau că nu a fost atins și încercat de zeci de persoane înaintea ta. Produsele vîndute online îţi vin sigilate în faţa uşii, cu termen de garanţie şi posibilitatea returnării chiar dacă nu au nici un defect! Asta datorită unei legi conform căreia cumpărătorul are dreptul de a refuza un produs pe care nu l-a putut încerca înainte de a-l cumpăra. Deci sunteţi în siguranţă. Criterii pe care trebuie să le aveţi în vedere când vă alegeţi camera: 1. Numărul de megapixeli: NU CONTEAZĂ în ziua de azi câţi megapixeli are o cameră foto compactă, în condiţiile în care aproape toate au în jur de 10, oferind o rezoluţie mai mult decât suficientă pentru a tipări poze în format A3. Tipăriţi des poze mai mari de A3? 2. Mediul de stocare: orientaţi-vă spre camere care folosesc carduri SD (Secure Digital). Acest tip de carduri este cel mai răspândit şi oferă capacităţi de stocare mari la preţuri foarte bune. Din păcate camerele foto Sony, deşi foarte performante, folosesc un format proprietar de stocare, Memory Stick. Cardurile Memory Stick sunt mai scumpe decât SD-urile şi se găsesc mai greu. 3. Bun, acuma că ştim ce nu contează şi de ce să ne ferim, să analizăm un element ce contează: zoom-ul optic. Toată lumea vrea să facă poze cu zoom, dar pe măsură ce zoom-ul optic este mai mare şi preţul creşte. Ţineţi cont totuşi că un zoom mare (gen 12x) este complet inutil dacă vreţi să faceţi poze pe înserate sau noaptea. Pentru ca pozele cu zoom să iasă bine este necesară o lumină bună sau folosirea unui trepied. Aparatul Nikon Coolpix L22  Nikon Coolpix L100, zoom puternic intr-un design compact Dacă doriţi un zoom optic mai mare, există opţiunea Nikon Coolpix L100 4. Dimensiunea ecranului: un aspect foarte important. Deoarece majoritatea camerelor compacte nu au un vizor optic de calitate, fotografiile şi operaţiunile anterioare fotografierii se realizează prin intermediul ecranului LCD din spatele aparatului. Astfel, un ecran de dimensiuni cât mai mari şi mai luminos este de preferat pentru a fi siguri că ceea ce vedeţi pe ecran este şi ceea ce va ieşi în poza finală. În general este bine să nu optaţi pentru un aparat cu un ecran mai mic de 2.7 inci. Opţiunile aici sunt foarte numeroase, majoritatea camerelor enumerate mai sus avînd ecrane de 3 inci. V-ar putea tenta însă şi un Nikon Coolpix S4000 5. Funcţia de filmare: este prezenză la toate aparatele foto compacte, însă nu ar trebui să aveţi cine ştie ce aşteptări. De obicei filmarea se face utilizând algoritmul Motion JPEG la o rezoluţie VGA (640×480), în regulă pentru filmări ocazionale, dar fără a se apropia de calitatea unui camcoder. Aşa că nu ar trebui să fie un criteriu în alegerea camerei dumneavoastră.  BenQ C1035, un mini-aparat la un mini-preţ 6. Funcţiile suplimentare gen sensibilitatea ISO maximă, detecţia feţei, funcţia macro sau reducerea ochilor roşii nu are trebui să vă preocupe foarte mult, deoarece majoritatea camerelor actuale sunt dotate mai mult decât satisfăcător la toate aceste capitole. 7. În final, dacă dispuneţi de un buget sub 500 de lei, nu doriţi performanţe deosebite şi doriţi doar o cameră compactă care să-şi facă treaba fără probleme în deplasările dumneavoastră, vă pot oferi câteva recomandări. Astfel, modelul BenQ C1035 Succes în alegerea noii camere foto şi spor la fotografiat! Adăugat de ShopperNu știu cum vă sună vouă, dar pe mine numele acestor biscuiți m-a dus automat cu gândul la un medicament pentru tratarea otitei…
Adăugat de Shopper
Am făcut acum ceva timp pe site un sondaj, doar 6% dintre votanți preferând apa de la robinet unor mărci de apă îmbuteliată cunoscute. Ieri însă am citit un articol pe Telegraph.co.uk care mi-a cam șubrezit încrederea că ce beau este pur și sănătos ca în reclamele de la tv. Îl reproduc mai jos: Apa îmbuteliată conține mai multe bacterii decât apa de la robinet, nivelul acestora în unele mărci fiind de peste 100 de ori mai mare decât cel admis, conform unui studiu recent. O echipă de cercetători a constatat că 70% din mărcile de apă îmbuteliată testate conțineau niveluri ridicate de bacterii. Cercetătorii din Ccrest Laboratories din Canada au ajuns astfel la concluzia că apa de la robinet conține mult mai puține bacterii decât cea din pet-uri. Microbiologul Sonish Azam, de la Ccrest Laboratories, a spus că apa îmbuteliată nu corespunde de cele mai multe ori cu standardele de puritate promovate în reclame. “Nimeni nu s-a așteptat ca apa îmbuteliată să fie complet lipsită de bacterii, dar nivelul acestora observat în studiul nostru a fost surprinzător de ridicat” a mai precizat acesta. El a mai spus că nu este necesar consumul de apă îmbuteliată atunci când avem la dispoziție o sursă de apă potabilă de calitate. Consumatorii presupun din start că apa îmbuteliată este pură și sigură deoarece dau bani pe ea, dar se pare că asumpția nu este corectă. Cu toate acestea, bacteriile din apa îmbuteliată sunt puțin susceptibile de a produce boli, deși există unele riscuri pentru femeile însărcinate, copii sau cei cu sistemul imunitar slăbit, cum sunt bătrânii. Nutriționiștii englezi contactați de Telegraph recomandă populației să bea cât mai multă apă de la robinet, și să consume apă îmbuteliată doar când este absolut necesar. Lâsând bacteriile la o parte, cantitatea foarte mare de plastic folosit la producerea sticlelor prezintă o problemă ecologică serioasă. (sursa articolului) Noi însă ne-am obișnuit să bem apă stătută îmbuteliată la zece județe distanță, din sticle care uneori au stat ore întregi în plin soare și în care bacteriile se înmulțesc cu entuziasm. Și asta în timp ce, poate, la robinet curge apă de 10 ori mai proaspătă și mai sănătoasă. Să ne priască! Adăugat de Shopper
Vine în sfârșit vara, cu soare din belșug, prilej pentru ieșiri mai mult sau mai puțin departe de casă. Oriunde ați merge însă nu veți scăpa de soare. Ba poate chiar îl căutați. Chiar dacă în principiu lumea știe că trebuie să se protejeze de razele solare și să folosească produse pentru protecție solară, aproape nimeni nu rezistă tentației unui bronz frumos, în cele mai multe cazuri expunerea la razele ultraviolete depășind limitele de siguranță. Un sondaj online realizat de Academia Americană de Dermatologie a scos în evidență mai multe mituri cu privire la bronzat și percepția oamenilor asupra acestora, mituri pe care vi le prezentăm mai jos. La sondaj au participat peste 7.000 de adulți cărora li s-au testat cunoștințele, atitudinile și comportamentele cu privire la bronzat, protecție solară și cancerul de piele.
Studiul a arătat că doar o treime dintre respondenți au răspuns corect la această presupunere, care este falsă. De fapt, lumina solară este formată din două tipuri de raze, ambele dăunătoare pentru piele: razele ultraviolete de tip A (UVA) și cele de tip B (UVB). Razelele ultraviolete de tip A, care trec prin sticla unui geam, penetrează adînc în dermă, țesutul fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii, aflat sub epidermă. Expunerea la UVA poate cauza suprimarea sistemului imunitar, care, printre altele, protejează o persoană de dezvoltarea și răspândirea celulelor canceroase. Razele de tip UVB, care nu străbate sticla unui geam, sunt cele care cauzează arsurile solare, efectele acestora fiind imediat simțite de persoana afectată. Așadar, expunerea la orice tip de raze ultraviolete este nesigură și poate cauza probleme. Mit: bronzul de bază este un mod sănătos de a proteja pielea de arsurile solare. Doar 48% dintre votanți au știut că această afirmație este falsă. Orice formă de bronzare este un semn al unei deteriorări la nivelul pielii provocate de radiațiile UV. De câte ori o persoană se bronzează, pielea este supusă deteriorării (reacția pielii este de a se închide la culoare), care se acumulează cu fiecare ședință de bronzare fie că aceasta are loc la solar sau la plajă. Această acumulare, pe lângă accelerarea procesului de îmbătrânire, crește și riscul dezvoltării cancerului de piele. Astfel, un bronz de bază face mai mult rău decât bine. Pentru prevenirea arsurilor sunt recomandate produsele de îngrijire solară sau, dacă este posibil, căutarea zonelor umbroase. Mit: bronzatul la lumină artificială este mai sigur 63% dintre respondenți au știut că acest lucru este fals. Fapt: Departamentul de Sănătate al Statelor Unite și mai multe organizații internaționale au declarat la unison că radiațiile UV, indiferent că vin de la soare sau din surse artificiale, sunt carcinogene. Și echipamentele de bronzare artificială emit radiații de tip UVA și UVB, radiațiile dintr-un solar fiind similare cu cele provenite de la soare, iar în unele cazuri chiar mai puternice, în funcție puterea lămpilor UV și de modul de bronzare ales.
Doar 21% dintre cei care au răspuns au știut că afirmația este falsă. Fapt: gradul de protecție al loțiunilor solare nu crește proporțional cu factorul afișat pe etichetă. Un factor de protecție 30 protejează împotriva a 97% din radiațiile UV, pe cînd cel de 15 protejează împotriva a 93% iar cel de 2 împotriva a 50%. De asemenea, aplicarea necorespunzătoare a loțiunilor le scade gradul de protecție. Nici o loțiune nu poate oferi un grad de protecție de 100% și este important de ținut minte că acestea trebuie reaplicate regulat și combinate cu măsuri preventive precum purtarea pălăriilor, a ochelarilor de soare sau a unor elemente de îmbrăcăminte adecvate. Căutarea zonelor umbroase este însă de departe cea mai recomandată soluție de prevenire a problemelor de sănătate cauzate de soare. Adăugat de Ovidiu BlagPrin tradiție, casierițele de la poștă sînt printre cele mai neospitaliere din Românica. Acolo, la poștă, nu poți scăpa necertat de către o oficiantă. Acest comportament îi dă pînă la urmă farmec Poștei Române, șefii instituției putînd înregistra acest adevărat brand la OSIM. Că lucrurile „bune” se moștenesc, asta o știm. La Metro, bunăoară, casierițele mi se par printre cele mai supărate din branșă, începînd chiar de la intrare unde o fătucă te ceartă dacă nu ai legitimație. Poate vrei doar să vizitezi magazinul, să te convingi că merită să devii membru al acestui club select, la asta nu s-a gîndit nimeni? Sau poate că ți-ai uitat acasă plasticul ăla și te descurci tu la casă, rugînd un alt client să treacă și marfa ta, că doar i-o plătești. Și pentru că am vorbit de casă, acolo e crema. Ultima dată cînd am trecut pe la Metro am întîlnit la „computer” singura domișorucă ce zîmbea. Chiar m-am speriat. Dar cînd m-am apropiat mi-am dat seama și care era motivul: vorbea la telefon cu prietenul ei. Și a toooooooooot vorbit, dînd din mînuțe și afișînd prețul pe ecran, asta la mine, la următorul client, la încă și încă la unul, de cred că și în momentul acesta continuă să vorbească. După părerea mea această fată ar putea fi avansată, pentru că poate face două lucruri deodată, ceea ce în peisajul respectiv se întîmplă foarte rar. Nu are rost să ne supărăm. E criză. Nu se zîmbește în plină criză. În curînd poate nici nu o să mai aibă cui zîmbi doamnele casierițe. Pentru că și cumpărătorii sînt tot în criză. Adăugat de ShopperCam penibil să fii singura reţea mobilă din România care vinde iPhone-uri şi să nu ai habar care sunt caracteristicile telefonului cu pricina. Aflu de pe site-ul Orange că iPhone-ul meu are zoom la cameră, ştie să redea fişiere MIDI şi WMA, ba chiar suportă Java MIDP 2.0 şi protecţii de ecran dragul de el. Numai că nu face nimic din cele enumerate, asta-i problema. Ăla care a completat datele tehnice pe site o fi presupus că, fiind un telefon “inteligent”, le ştie pe toate, aşa că a bifat toate căsuţele. Distracţia era maximă dacă scria că suportă şi Flash Lite. Pentru cunoscători
Adăugat de Cristina
Între timp mai aflu că în biroul 317 se află o singură funcţionară, nu trei cum era anul trecut, că relicva de calculator pe care o are se restartează la fiecare al doilea contribuabil, că pauza de masă, cafea, “arhivare” de la 11 la 11.30 nu poate fi sărită nici dacă înăuntru omul era cu dosarul desfăşurat pe tot biroul şi că doamna funcţionară nu rămîne “nicio minută” peste program, care program era pînă la 14.30. Pe la 13.45 îmi vine şi mie rîndul, intru să îmi calculeze cît am de plătit, totul durează maxim şapte minute. A şi să nu uit! În timp ce aşteptam, cred că am fost nevoită să explic la cel puţin 10 persoane cum stă treaba cu bonul de ordine, că dacă nu îl ai poţi să pleci înapoi acasă, nu te bagă nimeni în seamă, că trebuie să fii la uşa instituţiei în jur de ora 6 dimineaţa, să stai la coadă ca să prinzi un loc decent la o a doua coadă şi că maxim 30 de bonuri se dau într-o zi şi că vinerea nu este program cu publicul. Acum, stau şi mă întreb: există cineva răspunzător pentru toate astea? Tot azi, aud pe hol, că în rîndurile trecute, cînd bonurile de ordine nu figurau la CAS, un contribuabil, pe care legenda ni-l prezintă ca fiind niţel recalcitrant, a făcut un scandal monstru la conducerea instituţei din cauza cozii imense de oameni care-şi pierdeau orele şi nervii pe holul de la etajul trei şi care a avut ca rezultat aducerea imediată a trei funcţionare în biroul 317 care să-I servească pe distinşii plătitori de taxe. Dacă bonurile de ordine au rezolvat problema? Ei bine, nu. Eşti aproape obligat de situaţie să stai la rînd, dacă ieşi pînă afară rişti să intre numărul de după tine înaintea ta şi toţi ceilalţi să intre după el rîzîndu-ţi în nas că ar fi trebuit să stai pe locul tău, iar dacă eşti din altă localitate nu ai nicio şansă la un bon de ordine dacă doamne fereşte ai tren sau vreo altă legătură după 7. Cel mai bine, să dormi la poarta instituţiei de cu seară că doar CAS-ul te asigură de bronşite şi alte boli “pulmonaro-nervoase”. Adăugat de Shopper
De ce nu vei câștiga cu programul de afiliere f64? 1. Suma minimă pe care trebuie să o aduni pentru ca f64 să fie dispus să te plătească este de 500 de lei (la eMag suma minimă este de 350 lei). Un exemplu ca să înţelegi cifrele necesare pentru a atinge pragul minim de plată: ar fi nevoie ca vizitatorii tăi să cumpere un număr de 50 de produse a câte 500 de lei fiecare pentru ca tu să câştigi din comisioane 500 de lei. Fără nici o exagerare, asta ar putea dura ani de zile. Ani de zile în care reclama la magazinul lor online stă gratuit la tine pe site. Veţi zice că dacă nu comandă nimeni nici ei nu câştigă nimic. Dimpotrivă, câştigă foarte mult. Brandul lor va deveni familiar dacă va fi afişat pe atât de multe site-uri. Plus că poate unii văd un produs pe site-ul tău dar îl comandă de pe alt computer şi atunci pierzi comisionul. Dacă nu ai un site de fotografie sau unul de recenzii/știri din domeniu gen dpreview.com, o infimă parte dintre vizitatorii tăi vor fi interesaţi de produsele f64 şi o şi mai infimă parte vor cumpăra ceva. Chiar dacă inserezi din când în când articole tematice, care să-ţi aducă potenţiali cumpărători de pe Google, șansele ca aceştia să dea și click iar apoi să cumpere sunt ridicol de mici pentru un site generalist. 2. Banii, în cazul în care ajungi să-i faci, nu-i poţi primi decât dacă eşti PFA sau ai firmă, după semnarea unui contract. Deci dacă nu ești nici una nici alta, trebuie să te rogi de prieteni care au așa ceva. Nu uita însă că trebuie să plătești și impozit pentru banii respectivi. Dacă te descurajează toată procedura, cum e şi normal Să mai întreb cine este câştigătorul din toată afacerea? Adăugat de ShopperDeoarece pe site-ul nostru au fost semnalate de-a lungul timpului mai multe cazuri care s-ar preta unor analize mai serioase, dar care nu s-au transformat niciodată în reclamații către autoritățile competente, am decis să trimitem domnului Mircea Radu, directorul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Cluj, o propunere de colaborare cu site-ul Shopping Stories. Dacă această colaborare se va concretiza, cazurile prezentate de noi vor fi urmărite și analizate de către autoritatea cea mai în măsură să decidă dacă problemele semnalate sunt legitime sau nu. Vă anunțăm de îndată ce primim un răspuns la solicitarea noastră. Până atunci, nu ezitați să ne trimiteți probleme/întâmplări pe care le-ați experimentat în “excursiile” la cumpărături. Adăugat de ShopperPoza de mai jos a fost postată de cunoscuta Ellen DeGeneres, gazda show-ului cu același nume, pe contul său de Twitter (@TheEllenShow). Nu cred că mai are nevoie de explicații. După cum spunea și Ellen, “If you don’t know what’s wrong with this photo, you might be the person who made the flyer”.
Adăugat de ShopperPublicăm mai jos două comentarii care sesizează anumite probleme cu prețurile și produsele în hipermarketul Carrefour, Cluj-Napoca. Trimis de Lucia: Ca sa nu risc nimic cu prajiturile Carrefour, am zis ca sa le fac acasa. Drept care am luat, zahar, ulei, faina, cacao etc. si PRAF DE COPT! Cel mai ieftin – “Cosmin”, la pachet de “6 la pret de 5″ (stiam ca e vreo 60 de bani pachetul, ca iau acelasi produs de vreo 2 ani). Dar cand m-am uitat acasa pe bon – cred ca era ” 1 la pret de 6″!!! Adica 6 plicuri = 4,65 lei! Mi-a cam pierit cheful de aluaturi cu praf de copt. Astept sa ma duc iar (pastrez si bonul, si pachetul cu pliculetele de praf de copt), sa-i pun sa mi le descurce – de fapt, am un fel de “abonament” la ei, ca o data la 2-3 luni patesc cate ceva: burta de vita congelata stricata, 4 mere (cam 600 grame) la 26,80 lei (in loc de 4,60 lei), DVD-uri la 10,90 pret de raft si 14,90 pret la casa… Trimis de Anca Elena: Carrefour – tot mai nesimtiti. Tocmai m-am intors din minunatul Carrefour Cluj cu nervii intinsi la maxim dupa ce eram cat pe ce sa cumpar o crema de corp expirata din noiembrie 2009; am tot analizat flaconul pe toate partile ca m-i se parea ceva dubios cu pretul: prea mic pentru o cantitate de 400 ml (12.34 lei) si dupa vreo 5 minute am reusit sa dau de locul ascuns unde era trecut termenul de expirare; Greseala mea: in loc sa dau telefon la protectia consumatorului atrag atentia unui lucrator comercial spunandu-i ca toata flacoanele, erau cam 30, din acea gama sunt expirate din noiembrie 2009, respectiv ianuarie 2010. Bineinteles ca devin iritata, iar angajatul imi da o replica fenomenala : - “Pai se mai intampla, Doamna!” Oricum, data viitoare chem direct protectia consumatorului ca sa nu mai am parte de asemenea tratament din partea personalui angajat! Adăugat de ShopperPoză trimisă de Corina, cu mențiunea că broșurile au fost puse împreună în cutia poștală
Adăugat de ShopperSâmbătă, la mall-ul Polus Center se afla cam jumătate din populația Clujului. Cealaltă jumătate era la celălat mall. La Carrefour, unde aveam eu treabă, era călcare în picioare. Dar nu atât înăuntru, cât în afara magazinului. O coadă ce se întindea de la un capăt la altul a șirului de case de marcat. Am realizat imediat că “se dă ceva”, dar ce? Un sunet enervant se repeta la intervale regulate, suna ca un fel de clovn care râdea a pagubă. În cele din urmă m-am prins că afișul de mai jos este responsabil pentru isterie.
(click pentru a mări) Să vedem ce nu este în regulă în peisaj. Carrefour zice că dă 100.000 de premii în intervalul 07.04 – 19.04. Adică în 12 zile. Cum nu este imposibil ca toate premiile să se dea doar la magazinul din Cluj (ar trebui să dea 10 premii pe minut timp de 12 zile), rezultă că este vorba de o campanie națională. Vedeți pe undeva scris asta? Nici eu, doar e pe principiul “să-i lăsăm pe fraieri să-și facă iluzii”. Bun, deci avem 100.000 de premii împărțite între magazinele din Bucuresti, Brasov, Ploiesti, Constanta, Iasi, Cluj, Pitesti, Braila si Oradea. Scrie la ei pe site. Am numărat, și, cum în unele orașe sunt mai multe magazine Carrefour, rezultă că premiile se împart la 18 magazine. Logic ar fi ca numărul premiilor să varieze în funcție de mărimea magazinului, numărul de clienți pe zi etc. Dar ar rezulta în medie un număr de aprox 5.550 de premii alocate fiecărui magazin. Aș zice că e un număr destul de diferit față de cele 100.000 de premii cu care se laudă pe afiș. De ce m-ar interesa că sunt 100.000 de premii, când din locul de unde particip eu se pot câștiga maxim 5.500? Vă dați seama că nu-s tâmpiți să lase premiile pe mâna norocului și că le împart în mod uniform pe magazine ca să fie toată lumea mulțumită. Oricum, chiar și așa, într-un magazin s-ar putea acorda în jur de 462 de premii pe zi, care se traduc în 33 de premii pe oră și cam 1 premiu la 2 minute, în condițiile în care sunt participanți tot timpul. Și deocamdată sunt. După cum am zis mai sus, promoția se bucură deja de un mare succes. Oamenii speră să câștige 10 lei sau contravaloarea coșului cu cumpărături. Așteptându-mi nevasta, am urmărit timp de 15 minute cum se desfășura extragerea. În tot acest timp o singură persoană a câștigat un bon de 10 lei. Oamenii aveau un tichet cu un cod de bare, îl dădeau unei fete, fata îl băga într-o urnă pentru a-l scana, iar urna avea pe ea două becuri corespunzătoare premiilor (bonul de 10 lei, coșul de cumpărături) și un bec sub care scria “Ai pierdut, mai încearcă”. După scanarea tichetului, mașinăria aprindea becurile alternativ, chipurile pentru a simula o ruletă, iar sunetul de clovn enervant era emis de câte ori “ruleta” se oprea la becul necâștigător. Păi cred că sunetul ăla se auzea încontinuu. Nu trebuie să fii as în statistică pentru a înțelege că nu era nimic aleator în extragerea aia. Băgați 3 bile într-o cutie, una roșie și două albe, apoi faceți mai multe extrageri a câte o bilă într-un interval de timp, să zicem 20 de extrageri în 10 minute. Probabilitatea ca să extrageți de fiecare dată bila roșie în acest interval este extrem de mică. Și-atunci mă întreb: care este algoritmul de acordare a premiilor? Nu cumva e vorba de ceva mult mai simplu (și mai incorect față de amărâții care stau la coadă), gen 1 premiu la fiecare x extrageri? Și atunci cum vor reuși să dea ei toate alea 100.000 de premii, când, în loc să se câștige 1 premiu pe minut, abia se dă unul la sfertul de oră? Asta pe lângă faptul că nu se vor face extrageri continuu de la 8:00 la 22:00. Normal că nu le vor da pe toate, nici nu cred că ar vrea așa ceva. Apropo, câte premii sunt de un fel și câte de celălalt fel? Nu ar trebui să scrie pe undeva și chestia asta? Și o ultimă întrebare: pe ăștia îi verifică cineva? Na, și dacă tot eram acolo…
Adăugat de Adina
Recent cainele din posesia familiei a decis ca la varsta ei – aproape 12 se cade sa ne traga o sperietura sanatoasa si deci a purces la a face o criza cu spume la gura si contracturi musculare..etc, toate semnele unei crize de epilepsie. Medicul care se ocupa de ea de obicei i-o prescris fenobarbital si calciu..si pa. Cainele evident bine drogat s-a manifestat o vreme ca omul beat si mahmur…adica doarme, bea multa apa si merge impleticit. Dupa ce am studiat o vreme pe net cu ce se mananca epilepsia canina am decis sa mai dorim o opinie. Moment la care am bagat cainele in masina si am purces spre o clinica destul de veche in brasov – kronvet. Lucrul asta s-o intamplat intr-o joi. dupa consultul cainelui si povesti diverse pe tema medicamente si alte marafeturi care le aveam de facut cu ea, am aflat primul tarif. 250 lei, pentru consult, o doza de d3+calciu si ceva analize…ok..bon de casa nu, insa medicii si asistentele au fost foarte atenti si-am zis no, s-or fi fastacit. A doua zi urma sa mergem la inca o doza de calciu+D3 = 50 lei, fara bon de casa evident. a 3-a zi catelul s-a simtit ceva mai ciudat si au decis sa ii faca ceva cocktail de medicamente = 75 lei, fara bon de casa. a 4-a zi D3+ calciu + blabla…inca 65 lei, iarasi far de bon. si lucrurile au continuat asa timp de 7 zile cu sume variind de la 50 la 150 lei in functie de perfuzii, medicamete si servicii medicale de gen curatat urechi…intr-un final cotizatia totala a ajuns undeva in jurul la 700 lei, fara a primi nici macar o singura data un bon sau macar un gest de bat la casa, luati va rog bonul. va dati seama ca atata vreme cat am petrecut pe acolo pe hol nu am vazut lucrul asta sa se intample nici cu alti pacienti…in fine…ciorba lor. intr-un final mergand din rau in mai rau am decis sa ne interesam care-s metodele de-a usura suferinta catelului. Eh, nici eutanasia n-a trecut prin bratele fiscului – inca 150 lei usurati din portofel fara nici un mod de decontare… ca spre final sa ma manance sa intreb despre inhumari sau care este metoda dupa…mi s-o raspuns fara clipit: incinerarea – 300 lei sau iei cainele acasa si te descurci. traiasca orezul de parastas! Pana la capat din toata experienta asta am priceput asa: ai animal de casa care trebe dus la veterinar = ai portofel gros = ajuti evaziunea fiscala. Norocul meu e ca n-am avut nevoie si de popa sa ii cante la cap, ca ala precis nu umbla cu casa de marcat sub sutana. Adăugat de Ilinca
Doar că, cei de la emag.ro au uitat în primele mailuri sa-mi menţioneze că lucrează cu o firmă de creditare destul de meticuloasă, din moment ce acele trei zile s-au transformat în cîteva săptămîni. Am fost contactată destul de rapid de firma de creditare EFG, care a început să mă sune şi să-mi trimită mailuri cu tot felul de informaţii. Și gata cu partea bună. Long story short, au încercat să mă țepuiască. Pentru că pe salariul meu mai am un credit, după calculele lor nu puteam susţine încă unul (pentru laptop) aşa că mi-au spus că am nevoie de un codebitor (salariul unei alte persoane, care să gireze pentru mine) pentru a-l putea cumpăra. Am făcut rost de codebitor. Şi aici, ce înceracă ei să facă? Deşi le-am cerut să îmi calculeze ratele pentru maxim 12 luni, au încercat să mă facă să accept un credit pe cinci ani (perioada maximă de creditare), timp în care cred că aş fi plătit laptopul de 10 ori… Cinci ani cu toate că aveau deja două salarii care le garantau plata produsului!!!! (cu cît ai slariul mai mic, cu atît durata de creditare e mai lungă, aici deci nu era cazul). Le-am dat de înţeles că nu au cui să-i vîndă gogoşi, moment în care automat mi-au oferit alte trei, patru variante care să-mi convină. Într-un final, a ajuns şi laptopul la mine, ca apoi să fiu informată că plata o voi face printr-un card, pentru emiterea căruia trebuie să plătesc încă vreo 30 de lei. Nimic din toate astea nu mi s-au comunicat la început. Să mă mai mir? Hahaha… A, am uitat ceva. În momentele în care tot verificau actele mele, treceau zile întregi fără să mi se răspundă la mailuri sau la telefon, să ştiu şi eu ce şi cum. Cînd am întrebat „Cine-i şeful vostru?” (deşi urăsc întrebarea asta tipic americană), au devenit brusc foarte disponibili. Să fie pentru că ei erau din Capitală şi eu doar un simplu client din provincie? Deci, de la primul clic pe site-ul emag.ro, pînă la primirea produsului, au trecut cam cinci săptămîni. Cam lungă aşteptarea, aşa-i? Aşa-mi trebuie, dacă plăteam cash, aveam laptop a doua zi! Ps: All in all, laptopul merge biine! Adăugat de RenataFratele meu are o problemă: se uită prea mult la televizor, lucru foarte costisitor pentru mine şi nu mă refer la factura de la curent. Săptămînal mă sună că a văzut mai ştii ce minunăţie, în cutare desene şi ar fi foarte fericit dacă ar avea şi el. Recent a fost ziua lui, şi după ce s-a documentat foarte bine, mi-a trimis chiar şi poze cu „micile atenţii” pe care şi le-ar dori. Pentru că sînt om amărît, lucrez fără salar, că doar „ştiu” şi eu că e criză, am ales un singur cadou: o pereche de adidaşi skate „că e la modă şi toţi copii au”. După ce am străbătut toate magazinele degeaba, am ajuns şi la Office (în Polus Center), ultima mea speranţă (ştiam că nu primesc tort dacă merg fără adidaşi). Am înghiţit în sec, m-am proptit de raft şi mi-am luat adio de la pîine pentru toată luna, cînd am văzut preţurile. O pereche de adidaşi pentru copii costă minim 200 de lei, iar cei pe care îi vroiam eu hmmm, erau peste 350. Am ieşit din magazin, m-am îndreptat spre zona cu plante, am luat nişte oxigen, am intrat din nou, am făcut chestia asta de vreo patru ori, pînă ce vînzătoarea aproape că mă considera colega ei. Într-un final i-am cumpărat, am primit tort, chiar şi o îmbrăţişare. După două zile mă sună mama, că pantofii mei, pîinea mea, nu mai au talpă. Păi de ce mamă? Ai îndrăznit să îl laşi pe copil să meargă cu ei la şcoală? De banii ăia? Lipeşte-i şi pune-i în vitrină şi trimite-mi şi mie o poză, ca să îmi treacă de foame dimineaţa. Adăugat de ShopperUnui prieten i s-au furat aseară două laptopuri. Ambele laptopuri pot fi ușor recunoscute deoarece prezintă mici defecte. Vă rog să apelați numărul de telefon de la finalul anunțului de mai jos dacă credeți că le-ați văzut puse la vânzare pe undeva. Iată anunțul: Ofer recompensa SUBSTANTIALA pentru laptop MSI negru cu gri, 15.4 inch, procesor core2duo, 2GB RAM, HDD 160 GB SATA, cu capacul de pe ecran crapat langa balamaua din stanga SI/SAU laptop HP de culoare gri inchis, 1,86 Mhz, 40 GB Hdd, 2,5 GB RAM, cu balamaua din stanga defecta (capacul se inchide greu) si cu doua randuri de pixeli defecti in partea din dreapta a ecranului, cu incarcator vizibil modificat. Telefon: 0744139541 Adăugat de ShopperEurOu produce ouă. Românești dar în același timp europene. Ouăle provin de la găini crescute la sol, hrănite natural cu cereale. Găinile se mișcă liber în interiorul adăpostului unde au mâncare, apă și zone de odihnă. N-am băut nimic, v-am citit ce scrie pe cutia cu ouă. Mă bucură faptul că găinile se relaxează la spa și se mișcă liber, dar mă deranjează că numai două ouă din cele zece din cutie provin de la astfel de găini privilegiate. Cel puțin așa reiese de pe ambalaj. Păi și restul de la ce fel de găini provin? De condiție joasă?
Adăugat de ShopperCu ocazia Zilei Mondiale a Drepturilor Consumatorilor, “sărbătorită” pe 15 martie, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a lansat o colecție de ghiduri care oferă informații asupra drepturilor și obligațiilor pe care le au consumatorii în relația cu comercianții. Acestea sunt: Ghidul serviciilor financiare “Nu semna cu ochii închiși”, Ghidul consumatorului privind regimul juridic al contractelor la distanță – Achiziționarea de bunuri și servicii la domiciliu, Dreptul tău în calitate de consumator – Întocmirea unei reclamții privind un produs cu defect sau un serviciu necorespunzător, Ghidul consumatorului privind practicile comerciale incorecte și clauze abuzive în contracte – Poți fi ținta practicilor comerciale incorecte. La sfârșitul fiecărui ghid este o listă cu adresele și telefoanele tuturor comisariatelor județene pentru protecția consumatorilor din țară. Deși inițiativa este bună, ar fi fost util ca informațiile din aceste ghiduri să fie disponibile și în variantă electronică, pe site-ul ANPC.
Adăugat de ShopperPovesteam ceva mai jos cum am vrut să-mi cumpăr un monitor de la Carrefour și, deși am făcut vreo opt drumuri la ei în acest scop, n-am avut noroc fiindcă hiper-mega-marketul aduce câte o bucată de produs la suta de ani. Așa că am zis dă-l dracului de milion în plus și am comandat de pe eMag. Iar ghinion. Mă sună cineva de la eMag peste două zile și-mi zice că monitorul nu mai există nici în stocul lor nici în stocul distribuitorului pe România. Și-mi închide. Am zis, na, nu mi-e hărăzit… Doar că, după alte două zile mă uit pe eMag și văd că monitorul e iar pe stoc. Comandă nouă, plătit cu cardul, telefon de confirmare, a doua zi sosește… Am ales să-l iau de la reprezentanța eMag din Cluj, ca să pot verifica dacă are pixeli defecți. Numai că socoteala de acasă… Băiatul de la showroom nu prea avea chef de probe și mi-a zis că, dacă am orice problemă cu monitorul să-l returnez și voi primi banii înapoi, indiferent de motivul returnării. Bine, acum n-oi fi chiar așa ghinionist, mă gândesc. Greșit. Ajung acasă, despachetez, instalez, îmi vine rău. Un pixel negru, precum o aluniță pe un nas de fotomodel. Mic, dar totuși vizibil, o seară întreagă n-am putut să-mi iau ochii de la el oricât mi-am propus să-l ignor. Dimineața am fost înapoi la eMag, le spun problema, nu primesc nici o obiecție. Băiatul mă întreabă dacă vreau banii înapoi sau doresc o nouă comandă. Evident că aleg varianta a doua. După masa mă sună de la eMag București. “Știți, nu mai avem monitorul în stoc”. Rămân siderat. Dar totuși, ar putea să mi-l aducă în 4-5 zile. Și uite așa, peste o săptămână eram din nou la showroom-ul din Cluj, de data asta mi-au pornit monitorul, studiat pixel cu pixel, nici o problemă, mersi, o zi plăcută! (Monitorul Samsung P2770HD se găsește în oferta eMag aici
Rara avis Adăugat de ShopperȘtire preluată de pe ftr.ro: Comisarii de la Protecţia Conumatorului, prezenţi în mall-uri
Adăugat de ShopperȘtiți care sunt diferențele dintre un LCD și o plasmă și care sunt avantajele și dezavantajele fiecărei tehnologii? Sau de ce sunt mai bune ecranele cu iluminare LED față de cele “clasice”? Sau ce înseamnă Full HD și de ce este preferabil unui HD Ready? Ieri am fost la Cora și am observat că deasupra plasmelor și LCD-urilor au apărut niște pancarte cu informații despre tehnologiile folosite în display-urile puse la vânzare, despre tipuri de conexiuni și comparații între tehnologii. Mi se pare o idee excelentă și sper că sunt citite de cât mai multe persoane care astfel pot face o alegere cât de cât în cunoștință de cauză.
***
Adăugat de Matei R.
Pornesc într-o seară la plimbare cu căţelu şi fiindcă era frig am decis să luăm maşina. Cum el mîncase nişte ciocolată cu rom, furată de pe noptieră, şi părea destul de ameţit, mă urc eu la volan. Mergem „pe Someş”, îl las să alerge împreună cu maică-sa, era şi ea prin zonă, şi după ce intră frigu-n noi, decidem să ne cărăm acasă. Intrat în maşină, făcut cald, pus Guerrilla. Mă autosesisez la culoarea roşie a becului de la benzină şi mă îndrept înspre o pompă. Le iau pe rînd: Lukoil din Plopilor – închis. Petrom de la Minerva – închis. Mol aproape de Pritax, Mănăștur – închis. Lukoil de pe Calea Mănăștur – la fel. Uat?? De ce? Nu mai detaliez, cu discuțiile cu personalul, unele halucinante, rîdeau cățelu și cu mă-sa de se cutremurau. Am ajuns într-un final pe Dorobanților, la Mol, și am evitat “pana prostului”. Bun, coincidențe să fie. Dar în urmă cu vreo două seri, vreau din nou să alimentez, de data asta la OMV, la sens în Mărăști. Scot pompa, apăs, nimic. Citesc: „alimentarea se face după plată”. Foarte tare. Da’ de ce? Plătesc, revin, „bag fara plumb 95” şi merg după chitanţă, cum mi s-a spus. Ce să vezi? Ușile închise. Îi fac semn la fată. Trimite omul de ordine. Ăla încearcă să bage chitanța printre ușile ermetice (!!!). Parcă îs într-un film cu proști. Marele și modernul OMV se închide (uşile mari) după 22! Și plata se face înainte! Unde dracu în Austria au mai văzut ăștia că se face așa ceva? Cum o să fac de-acuma înainte cînd o să vreau o bere sau ceva noaptea? O să vină paznicul ăla să mă întrebe ce doresc, la fel ca la non-stop-urile de cartier și o să-l ghidez “stînga-dreapta”. Ca apoi să încerce să-mi bage două doze printre uși? No, thanx. Petrom, here I come*. Da, ştiu că-i aceeaşi firmă, ştiu că nu-i cu nimic mai bun, dar parcă seamănă cel mai tare cu vechiul „Peco”, unde ştiam că merg să bag benzină şi reuşeam de fiecare dată. No, nu prea ştiu ce am vrut să zic cu toate astea, dar aşa-i că povestea-i interesantă? *tre să fac un copyright pe sloganu ăsta. UPDATE: Am fost din nou la benzinăria Lukoil din Mănăştur, procedează şi ei la fel, trebuie să plăteşti la geam înainte să alimentezi. “E aşa după jaful de anul trecut. Aici înţeleg, că-s singur, dar la OMV îs şase pe tură, de ce să închidă uşa?”, mi-a spus omul de la pompă. |
     
  |
|
Copyright © 2010 Shopping Stories - Toate drepturile rezervate |
||
Toată chestia aia din supermarketuri, cînd niște fătuci te îmbie să mănînci nu știu ce salam-cubulețe mi se pare de porc (nu neapărat salamul). Din mai multe motive. O dată, că fetele se apucă să taie salămiorul așa, la colț de raft, atingînd produsul. Apoi, că habar nu au să te îmbie: au un text standard de doi bani, care ține poate la pensionari sau la tălîmbi. Mai mult, unele domnișoare, astea, hostesele, sînt cam murdărele: ba pe șorțuleț, ba pe mînuțe. Serios, nu vreau să fiu rău, dar sînt. Murdare.
Prima dată am crezut că cineva a aruncat o ciocolată cu rom în frigiderul cu înghețată. Era doar una. După care mi-am dat seama că am în față o idee genială. Un nume iubit de toți românii, acum și în varianta pe băț. Înghețata este produsă de Unilever (deținătorul mărcii Napoca), având acordul Cadbury România, deținătorul mărcii ROM. Verdictul: bună. Succes garantat.
Totdeauna am fost adepta burgerilor de la McDonald’s (că doar locuiesc cu un picior în parcarea lor din Mănăştur), a mirosului de vită, de porc, de pui, desigur gătiţi ca atare, cu puţină verdeaţă, cu sos şi condimente şi chiar nu aş zice nu dacă într-o zi ar avea în meniu burgeri din carne de leu, zebră sau girafă. Le-aş fi sugerat chiar eu ideea, asta dacă nu ar fi fost deja pusă în practică de nişte americani din Arizona, care, aflaţi în febră fotbalistică şi avînd deja mingea în propria sufragerie, au zis să aducă puţin din Africa şi în farfurie. De aici şi pînă la bugerii din carne de leu nu a mai fost decât acordul legii.
Mai toate spațiile publice din Cluj, că sînt terase, restaurante sau cafenele, suferă de o boală incurabilă: muzica la maximum. Să mor dacă înțeleg rațiunea. Despre calitatea acordurilor nu fac vorbire, fiecare cu gusturile lui. Dar dă naibii sonorul mai încet, că nu ne putem înțelege. Nici măcar comparațiile cu alte țări nu își au rostul, oricum sîntem unici. Gîndiți-vă : nu v-ar plăcea niște linii melodice în surdină, pe care să purtați o conversație plăcută cu o domnișoară, să parafați o înțelegere cu un partener de afaceri sau pur și simplu să vă citiți în tihnă ziarul? La ce bun duduiala aia din boxe, cui folosește?
Nu vă faceți griji, “studiile” nu au infirmat ceea ce se știa de multă vreme: micul dejun este într-adevăr cea mai importantă masă a zilei. Oamenii care își iau micul dejun regulat se simt mult mai plini de energie și mai capabili de efort intelectual decât cei care nu o fac. Dar, așa cum probabil bănuiți, asta nu înseamnă că micul dejun este sănătos indiferent de alimentele consumate. Unele dintre alegerile noastre pentru micul dejun sunt atât de bogate în sare, grăsimi sau zahăr încât cresc foarte mult riscul de obezitate și diabet dacă sunt consumate frecvent.
Unde, în România? Sunt sigur că asta e prima întrebare care vă vine în minte când citiți titlul. Și pe bună dreptate, deoarece consumul de apă îmbuteliată de la noi din țară a crescut enorm în ultimii ani. Eu nici nu mai știu de când nu mai consum apă de la robinet. Dacă rămân fără apă plată îmbuteliată și sunt nevoit să beau un pahar de la robinet, am o strângere de inimă atunci când duc paharul la gură. Dar oare temerea mea este întemeiată? Se păstrează o tăcere suspectă asupra subiectului și sunt sigur că industria apei minerale are tot interesul ca lucrurile să rămână așa. S-a cristalizat ideea că apa de la robinet este murdară, bună de folosit doar fiartă, iar dacă o bei riști să faci hepatită A, BDA (boală diareică acută) sau dizenterie. Cu toate acestea înainte de revoluție toată lumea bea apă de la robinet și nu țin minte să fi existat cazuri răsunătoare de îmbolnăviri sau epidemii. Pe lângă asta, te-ai aștepta ca în 20 de ani să fi evoluat tehnologia de tratare a apei.
Mit: 
Mit: 
Azi am fost să-mi plătesc contribuţia la CAS Cluj (Casa de Asigurări de Sănătate, pentru cei mici și neinițiați), pe baza deciziei de impunere de la Finanţe. Să vă povestesc cum a început ziua. Mă trezesc la ora 5 şi jumătate, ştiind de ieri că accesul la camera 317 se face pe bază de bonuri de ordine, care bonuri se eliberează începînd cu ora 7. La 6 şi jumătate eram în tramvai, la 7 şi trei minute sunt la CAS în P-ţa Mihai Viteazul. Merg la ghişeul de informaţii de la intrare, solicit un bon şi, aproape să mi se facă rău, văd că scrie pe bileţel numărul 23. Urc la etaj, în faţa uşii puhoi de lume. Doamne, domni, toţi persoane fizice, cu dosare, cu probleme, cu decizii, cu notificări, cu toţii aşteptau să-I ia doamnele dinăuntru în primire, bineînţeles în funcţie de numărul de pe bileţel. Îmi propun să aştept, să nu cumva să îmi pierd rîndul dacă plec, cît poate să dureze? Anul trecut erau trei doamne în birou, a mers repede, în maxim 2 ore ar fi trebuit să intru şi eu. Şi aştept…şi aştept, se face ora 13 şi eu tot pe holul de la etajul 3, citisem deja aproape tot studiul despre invidie al lui Schoeck – noroc că îl aveam în geantă -, mîncasem două ciocolate cu Rom şi ascultasem toate poveştile doamnei de lîngă mine, care venise din Gherla şi se postase la coada pentru bonuri înainte de ora 6 “ca să prindă loc în faţă”.
De ceva timp, magazinul online de echipamente foto & video f64.ro are un program de afiliere. Pentru cei care nu ştiu ce presupune asta, teoria sună aşa: tu le trimiți clienți, iar ei îţi dau 2% din valoarea produselor vândute cu ajutorul tău. Sună bine? Sună. Din păcate termenii şi condiţiile programului îţi vor tăia garantat tot entuziasmul. Ce spun eu e valabil pentru toate programele de afiliere, am luat f64 ca exemplu doar, n-am nimic cu ei. Spre deosebire de alţii (de exemplu Profitshare de la eMag.ro, folosit şi de către noi), f64 te lasă să recomanzi prietenilor să cumpere de la ei prin intermediul tău, recompensându-te cu 2% din valoarea produselor comandate, iar lor oferindu-le 1% discount. Regula eMag de a interzice recomandările între prieteni este absurdă fiindcă oricum nu se poate verifica respectarea ei. Să ne întoarcem la f64. Din păcate singurul lucru pozitiv la programul lor de afiliere este că poţi face recomandări prietenilor. Restul regulilor sunt în aşa fel făcute încât să se asigure că nu vei fi plătit prea curând.
Acum, nu stiu daca asta e shopstory…insa tine tot de servicii si de bani si de cumparat.
În urmă cu ceva săptămîni m-am hotărît să îmi cumpăr un laptop. De stabilirea modelului şi a „capacităţilor” produsului, ca să zic aşa, s-a ocupat cineva care ştie cu ce se mănîncă treaba asta. Eu trebuia doar să completez nişte formulare online, că doar aşa l-am luat. Am ales site-ul emag.ro pentru că mai mulţi mi-l recomandaseră (preţuri bune etc.). Buuun!!! Pînă aici, nimic complicat. Cum nu-mi lipsea să scot din buzunar, dintr-o dată, peste 2.000 de lei, mi-am propus să-l iau în rate. Aşa că am bifat pe formulare toate cele necesare. În termen de cîteva minute am primit vreo două sau chiar trei mailuri de la emag.ro, în care eram informată că rezervarea produsului a fost deja înregistrată pe numele meu, eu urmînd să trimit o listă de documente doveditoare că sînt salariată, bla bla bla. Ideea era să demnostrez că am cum să susţin un credit. Cică, odată trimise aceste acte, toată treaba ar dura trei zile pînă la primitrea produsului.
Comisarii din cadrul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Cluj (CJPC) sînt prezenţi în marile centre comerciale din oraş începînd cu ora 12.00 pentru a împărţi materiale informative consumatorilor. Acţiunea marchează Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor, celebrată azi peste tot în lume. Printre materialele informative se numără Ghidul serviciilor financiare „Nu semna cu ochii închişi”, Ghidul privind regimul juridic al contractelor la distanţă, Ghidul privind practicile comerciale incorecte şi clauzele abuzive în contracte sau „Dreptul tău in calitate de consumator”. (Laura Şuteu) 
Luna trecută am păţit o chestie grozavă. Am vrut s-o relatez imediat după, dar citită nu cred că era atît de palpitantă. Acum însă merită, în lumina noilor evenimente.
Ultimele comentarii