Loading ...
Adăugat de Sînt cumpărător profesionist. De vină e nevastă-mea, care m-a cărat după ea în supermarketuri, pînă am ajuns în “halul” ăsta. Dar deformația profesională, bat-o vina, m-a făcut să fiu atent la detalii. Iar acestea diferențiază Românica de celelalte țări. Din păcate. La prima mea “intervenție” pe acest blog, unul unic în peisajul vieții de „supermarketist”, m-am gîndit să vă prezint cîteva dintre aceste detalii, care cu siguranță v-au determinat și pe dumneavoastră să regretați că v-ați ales această „meserie”. Aștept cu nerăbdare să completați lista.
- Vînzătorii aceia pe care scrie “Sînt aici ca să vă ajut” nu au nici o treabă. Nu îi găsești atunci cînd ai nevoie de ei, iar de cele mai multe ori, după ce te “împrietenești” cu ei, sînt dați afară. Altfel nu îmi explic de ce văd mereu fețe noi. Doamne ferește să fi fost avansați!
- Întotdeauna se întîmplă ca unul dintre produsele tale de pe bandă să nu aibă codul lui “pește”, așa că auzi o voce stridentă:”Cineva de la mezeluri să se prezinte la casa doi”. Apropo de asta, de ce dracu trebuie să urle în microfoane domnița aceea, exact ca în gară? E interzis să îți faci cumpărăturile în liniște?
- Profesionist fiind, nu vi s-a întîmplat să nu mai găsiți în același loc pe raft produsul-țintă cu care erați obișnuit? De ce le mută dintr-un loc în altul? Să vă enerveze?
- De ce oare produsele cu care te-ai obișnuit dispar? Uite, de ce nu mai este șuncă de Praga de la Matache la Cora? S-a supărat Matache?
- Cum naiba se întîmplă că atunci cînd te întîlnești cu un prieten, primul lucru, după ce vă salutați, vă uitați unul în coșul de cumpărături al celuilalt? Și vă gîndiți: “Mamă, da ăsta are bani, nu glumă!”
- În supermerketuri muncesc cei mai caraghioși agenți de pază ever. Au niște mutre de șantieriști și încălțări stricate. În schimb au tot felul de chestii băgate prin urechi, cu care probabil prind sateliți. La Metro trăiesc cu adevărat cei mai ciudați dintre ei: femei de cincizeci de ani pe care scrie ceva cu “security” la sfîrșit, care se uită precum găinile în lemne: cînd la factură, cînd în coș, cînd în ochii tăi. Poate de aceea e cam gol la Metro, clienții s-or fi speriat de oamenii de ordine.
- A, era să uit de standul de probe. Voi chiar credeți că băieții aceia se pricep la ce bagă în priză? Eu cred că nu. Ce electronist serios își poate alege meseria aceea, de a băga în priză produse?
- Tot timpul, la mezeluri, ești întrebat: “Salamul îl vreți feliat?” Chiar așa, dacă 99 din 100 ți-au raspuns cu “Da”, oare nu te prinzi că sondajul tău a reușit? Adică da, îl vrem feliat.
- Și dacă tot sîntem la mezeluri, oare de ce fetele acelea care te îmbie să iei o feliuță de kaizer, sînt la rîndul lor ușor unsuroase? E criteriu de angajare? Adică dacă faci promo la mezeluri trebuie să ai degetele unsuroase? Dacă ești la cremă de față trebui să fii musai spoită, dacă ești la făină trebuie să fii albă? Foarte suspect.
- De ce oare, în parfumerii, ți se recomandă parfumuri? Oare nu știe nimeni că lucrul acesta, alegerea unui parfum, e o chestiune intimă?
- Nu vă enervează fetele acelea de la Meli Melo? Repet, nu vă enervează?
Hai, că m-am aprins. Mai bine vă las pe dumneavoastră să continuați această listă. Shopper e și el specialist. Cred că încap pînă la 3.000 de comentarii. A, sau aveți mai multe.
Imi asum si eu punctul 5…cateodata duc o adevarata lupta sa nu ma uit in cosul celuilalt,lupta pe care o pierd desigur:))
Agentii de paza care imi solicita bonul nu stiu ca “se risca” foarte tare atunci cand fac asta
io macar is fericita..in selgros is niste tinerei frumusei care stampileaza facturile…nenii de paza fac doar paza.
Cred ca e un criteriu de angajare la Meli Melo: “capacitatea de a aduce omul la disperare”
):))
Inca e bine ca fetele tale sunt doar unsuroase. Eu am vazut unele cu jeg intr-un strat grosolan sub unghii, la salam Sssssasssesc. Cand am vazut-o ca-mi taie din el cu gherele alea imputite, am luat-o la fuga catre congelate.