Marketing de Dîmboviţa

Sîntem nebuni! Cel puţin cînd vine vorba de cumpărături – de shopping, ca să folosim un termen cool, în trend, pe care îl folosesc mai mult cei care vorbesc afacereza – parcă ne ia cineva minţile. Şi comercianţii ştiu prea bine acest lucru. Cînd vine vorba de mergători sau bulendre, nu stăm prea mult pe gînduri, iar cînd marketingul de Dîmboviţa ne dă cu vrăjeala şi abureala reducerilor -tîrlici “sold 50%”, nădragi“ în limita stocului disponibil” sau zdrenţe “cumperi 2 primeşti 3”-, ne aruncăm pe ele mai ceva ca amerindienii (Quetzalcoatl să-i ierte şi să-i odihnească în pace!) care dădeau argint şi aur pe oglinzi şi mărgele din sticlă colorată “agenţilor de vînzări” spanioli de la “Hernan Cortez & Armada spaniolă SRL”.

Aşa cum scriam, nebunia cumpărăturilor atinge cote maxime, paroxistice, în perioada reducerilor. Reduceri vorba vine, pentru că ingeniosul marketing de Dîmboviţa a inventat cîteva dude extrem de profitabile pentru comercianţi, dar care lasă cumpărătorilor impresia că au făcut marea afacere a vieţii, dar mai ales portofelele, buzunarele şi cardurile… goale. Credeţi-mă, am aflat-o pe propria mea piele, că doar am nevastă şi copil. Dude, gherle, dume, spuneţi-le cum vreţi, sistemul funcţionează uns. Iată doar cîteva mostre de  genialitate dîmboviţeană în domeniul marketingului.

Reduceri care nu există

Sînt vreo cîteva metode foarte bine puse la punct prin care comercianţii nu numai că nu reduc preţul, dar de fapt, obţin un profit de cel puţin 100%. De exemplu, se ia o pereche de ochelari de soare de marcă direct de la producător. Comerciantul, ştiind foarte bine că românul e plin de fiţe în cap şi este dispus să plătească, la greu, eticheta -brandul ca să vorbim tot în limba afacereză- , îşi pune un adaos de 300-400%, dar sînt situaţii cînd nesimţirea merge pînă la 500-600%. Vine perioada reducerilor şi, mimînd o bunătate creştinească, pozînd în bunul samaritean, comerciatul lasă 20-30%, ba chiar 50-70% din preţ. Chiar şi aşa, profitul comerciantului este asigurat.

O altă metodă a reducerilor care nu există e banală, dar super-mîrlănească. Se ia eticheta produsului, iar peste preţul vechi -exact peste preţul vechi!-, făcîndu-l … invizibil, se aplică un preţ nou, de cele mai multe ori cu 100% mai mare decît cel anterior. Apoi, ostentativ, se taie cu pixul preţul vechi şi se aplică lîngă el -exact lîngă el!- un preţ cu 50% mai mic. Astfel, preţul rămîne acelaşi ca şi cel de dinaintea reducerii, dar ce mai contează cînd cumpărătorul are impresia că a cumpărat ceva la jumătate de preţ?

2 la preţ de 3

Nu este decît o metodă foarte simplă pentru comercianţi de a scăpa de stocuri. Să nu credeţi că aţi făcut o mare afacere. Adaosurile comerciale pe două produse nu numai că acoperă uşor costul celui de al treilea produs, dar aduce şi un profit bunicel.

În limita stocului disponibil

Asta-i cea mai parşivă metodă şi o folosesc mai mult hiper-marketurile. Încă nu am auzit pe nimeni să fi avut norocul de a pune mîna pe ceva aflat  în limita stocului disponibil. Dar, de vreme ce nu ai avut noroc şi tot eşti acolo, chitit să-ţi cumperi acel produs, ei bine, atunci cauţi ceva similar, bineînţeles, nu la un preţ atît de atractiv ca cel din reclamă.

Metodele nu sînt noi. Le-au inventat alţii înaintea noastră. Însă marketingul de Dîmboviţa le-au dus pe culmile perfecţiunii. Şi ale nesimţirii…