Intr-una din zilele trecute m-am oprit iarasi in mirificul complex Magnolia Brasov [acolo unde este si carrefour-ul din care am luat maslinele stricate
)]. Initial am zis ca intru sa iau niste rosii si dupa aceea am aflat ca tre sa iau si un ghiveci de flori ca vantul facuse avioane cele 3 glastre ale mamei de la geamul din sufragerie. M-am isterizat nitel cand am vazut ca un ghiveci care ulterior l-am luat cu 8-9 lei din praktiker in magazinul lor era 22 si nu am mai cumparat nimic
).
In fine, nu despre asta povestim aici. In acest minunat complex de magazine, ii un magazin de metraje numit Jorjette
Eram in urgenta necesitate deoarece aveam de executat niste chestii de atarnat la gat si aveam nevoie de niste margele. Tanti era ocupata sa serveasca o clienta, io intindeam ochii prin vitrine sa vad ce chestii mai au acolo. In fine, pana s-o hotarat tanti ailalta ce macrameuri doreste a venit sa ma intrebe pe mine ce vreau.
Stiti, vreau si io niste margele, paiete..d’astea. Intrebarea a urmat instant “Ce culoare?”. Luata pe nepregatite am bagat mascota robingo in fata si am zis, “a..nu stiu? albe? negre?”. De obicei la genul asta de shopping mi s-or pus nshpe cutii in fata si mi-au spus..cauta ce-ti place si trebuie. Mnoa, se apleaca tanti sub tejghea, scoate o punga cat aia de metro, zgreaptana nitel prin ea, imi scoate o punga de margele negre, cam mari si una alba. Pune punga inapoi, scoate alta, de acolo imi mai scoate niste margele lunguiete albe, negre, le pune pe tejghea, strange punga, o pune inapoi. Ridica si a treia punga, din care scoate paietele, cauta albe si negre…si…surpriza, tanti cu firele de impletit se hotaraste ca vrea ceva si sunt lasata balta.
Ma uit cu ochii mari la ea si o intreb…”stiti, pot sa ma uit in punga sa vad ce mai aveti aici?”. Si cerul a cazut! Cu bufnituri nu asa. O boscorodit tantica in barba cateva minute dupa care o ingaimat un “da..bine” in scarba. Am avut instinctiv senzatia ca ma apuc de cautat cadavre la ea in caseta cu bijuteriile coroanei. Intr-un final mi-am luat inima-n dinti si am sapat pe acolo.
M-am hotarat la ce si cum, am zis, no, astea le vreau. Scot cardul sa platesc, fin’ca suma ma lasa fara lei in portofel. Cerul cade a doua oara. “stiti, trebuie sa aveti rabdare sa gasesc caietul in care mi-am notat cum se foloseste POS-ul, fin’ca no, io nu prea il folosesc”. Evident mie-mi cade fata iremediabil, stiind ca am mai platit cu card acolo, fara nici o problema. Intr-un final glorios mi se spune ca nu a gasit caietul si ca asta e treaba, vreau cu lei in mana sau nu mai vreau nimic. Si, evident, nu am mai vrut nimic. E criza dom’le…de ce sa vand?








La tati ni greu… de ce nu o lasi sa traiasca si pe biata femeie? Ti-a adus margelele, ti-a aratat ce-ti trebuie… singura ei vina e ca nu le are cu tehnica asta digitala si ca nu e prea distributiva… sper ca nu te asteptai la o conversatie despre Kant intr-un magazin de margele.
ah, nu, fere-ma doamne. nu am inteligenta necesara pentru intretinerea la asemenea conversatii, dar e vorba ca tre sa te duci hotarat. vreau bile verzi. punct. cand in magazinul ala e totul o culoare si 3j de feluri de fire si culori si modele si mama lor..deci e destul de greu sa zici vreau X si atat. lasi omul sa isi aleaga. Plus punctul in minus e faptul ca n-are frate talent de vanzare + manipulare a tehnici de baza aka una casa de marcat + 1 pos…
da asa este la noi vanzatoarele nu prea sunt seviabile, cu atat mai putin sa deduca ce nu stim nici noi