Poc! şi de la capăt...

Nu am avut niciodată vreo experienţă neplăcută cînd a venit vorba de sport, de practicarea lui, sau de achiziţionarea de mingi, mingiuţe sau alte accesorii de gen.  Azi m-am trezit subit că nu am minge de volei şi mai grav, e şi zi scurtă la singurul magazin cu produse sportive din Alba Iulia, pentru cunoscători, magazinul „Sporturi” din Cetate. Ştiam că închide la ora 2, ajung în timp util, întreb ce fel de mingi au, nu vreau una pretenţioasă nici la preţ nici la întreţinut, îmi spune doamna foarte drăguţă că are mingi de la 300 de lei, la 65, cea mai ieftină. Mă asigură că cea cu 65 este ceea ce caut, preţ acceptabil, combinaţie de culori plăcute, mărime şi greutate oficială, firma Winner. Îi zic să mi-o pună deoparte, mă întorc în zece minute, nu de alta dar mai ştiam că sînt mingi şi la Del Dodo, un magazin de pe Victoriei, care are cam tot ce vrei şi ai visat vreodată, de la chinezării şi papagali de jucărie vorbitori, la mingi, biciclete şi flori de plastic. Aveau cum spuneam şi mingi de volei, chiar multe şi la preţuri între 25 şi 40 de lei. Pun mîna pe una care arăta ok, la 25 de lei, ce-i drept niţel ovală, îi zic domnişoarei să o umfle că poate îşi revine la rotunjimea iniţială. Aştept două minute, se întoarce şi fata cu mingea, mai studiez puţin la ea să nu fie vreo cusătură în neregulă, cînd deodată văd că mingea începe să ia proporţii, se rup vreo două cusături, iese o chestie ciudată şi umflată din ea, ca în filmele horror şi POC! în mîna mea, sub ochii îngroziţi ai vînzătoarei. O scuz pe domnişoară cum mă roagă insistent şi ies din magazin  cu gîndul deja la frumuseţea de minge pe care o aveam pusă „la rece” şi care a fost adusă special pentru mine tocmai din îndepărtatul Pakistan. Oare pe cînd o fabrică de mingi made in Romania, care să nu-mi explodeze în faţă?