Fraier la piaţă, tot fraier şi-n Cora

Mai ştii bă, imediat după 90, povestea cu ţiganii* din piaţă care fabricau greutăţi false să te prostească la cîntar? Găureau alea două rotunde de şăr (ţn** pentru fier) şi înăuntru puneau cîte o buca’ de lemn şi scriau pe fiecare – 2Kg. Cîntăreau, balanţa stătea dreaptă ca bolobocu’, iar tu plecai acasă cu impresia că ai luat două kile de fasole de ţi-i mai mare dragu. Cine o zis că nu te descurci singur la piaţă? Păi mamă-ta mă, şi o avut dreptate, că atunci cînd o ajuns şi ea acasă cu două kile de prune care aproape că erau mai multe ca boabele de fasole, te-o-mpulăit şi o zis că eşti mai prost ca tată-to. Şi aia era greu, ştii din poveştile ei cu vecina Nuţi, de la tri.

A trecut capitalismul peste tine, val cu val, şi te-ai făcut domn. Ai uitat ce înseamnă piaţă şi îţi faci shoppingul doar la hypermarket. Soţioara îţi recomandă (aveţi o relaţie modernă, nu poate să-ţi poruncească) să mergi la Cora să iei nişte pan-ga-si-us (a se pronunţa pe silabe şi c-o strîmbătură). Îţi faci lista pe smartphone, te îmbraci de mall şi te urci în maşină. Ştii exact unde sînt preparatele din peşte și ai și harta magazinului pe GPS. Te prezinţi din faţa doamnei cu meseria împuţită şi îi ceri şase kilograme*** de pangasius (ai chef mare, vin naşii, toţi opt). Acasă, soţia şi soacra ei aşteaptă trofeul. Cînd se apucă să desfacă punga, jumătate e gheaţa care a tras la cîntar. Ai adus doar trei kile de peşte. Iar te-au păcălit mă, de data asta cu cîntarul electronic. Chiar că eşti mai prost ca tată-to. El era măcar „ţăran de la ţară”, cum îi zicea Nuţi, Dumnezo s-o ierte.

*ăsta e adevărul. înlocuiţi cu ceva ce nu vă ofensează
**ţărănism
***7,6 lei kilogramul îngheţat Oceanfish