Loading ...
Adăugat de Ieri am trecut pe la cabinetul medicului de familie, pentru o simplă reţetă. Nu m-am mirat prea tare că în sala de aşteptare erau în jur de zece persoane care aşteptau să intre la „doamna doctor”. Dar nici nu ma aşteptam să aştept două ore (!!!) să primesc o reţetă. O simplă reţeă. Dar, în afară de cei zece dinainte mea, s-au gîndit să mai vină vreo cinci, şase „clienţi” care au intrat peste rînd, că aveau „numai o întrebare”. Inutil să menţionez că sistemul ăsta, primul venit, primul servit nu funcţionează nicicum! Nu ar fi mai simplu să trebuiască să faci programare, să fie un număr de telefon unde să suni şi să ţi se zică la ce oră să mergi, chiar şi cu aproximaţie, să nu mai stai ca prostu ore în şir, într-o sală de aşteptare unde toţi bătrînii, copiii sau toţi răciţii, gripaţii şi infectaţii cu cine ştie ce să-ţi sufle-n ceafă (sau în faţă)?! După două ore, timp în care „mi-a venit şi mie vremea” să intru în cabinet, am parcurs, fără grabă, vreo sută de pagini dintr-o carte. Aşa că, nu uitaţi lista de lecturi cînd vă mai doare ceva şi vreţi o reţetă de ampicilină.
Nota bene: Evident că nu mă mai durea nimic în momentul în care „doamna doctor” m-a întrebat: „Şi, ce te supără?”, dar aş fi avut altceva pe limbă!
Stai linistita, ca nici programatii nu-s mai fericiti! Pentru o programare, intr-o policlinica de stat, am zacut in plus aproape o ora si jumatate. Ce sa mai, din programarea facuta la 16:30, am intrat pe la.. 18. Si asta pentru ca veneau diversi cu citire de analize si in loc sa se respecte orarul programarilor, ii lasau pe cei cu analize sa intre inainte. Si pana sa-si dea seama si sa refuze sa mai ia oamenii cu analize, a durat destul..