Nu-l avem decât pe cel expus...

Vă este cunoscut refrenul? Dacă trăiți în România, sunt sigur că da. Vreau să-mi iau monitor nou. De ceva vreme mi-au tot făcut cu ochiul niște modele de 24 de inci. Asta până ieri, când un prieten m-a anunțat că și-a luat un monitor nou de 27 de inci. Poftim? Io nici măcar n-aveam habar că se fac la diagonala asta. Omul m-a anunțat entuziasmat că își luase modelul P2770HD de la Samsung, o matahală de monitor full HD, cu tuner TV încorporat și cu un design superb. Intrare HDMI, contrast puternic, tot ce vrei. Iar la 27 de inci poate ține loc de LCD TV fără nici o problemă, filmele HD fiind afișate la rezoluția lor nativă pe ditamai ecranul. Împreună cu monitorul meu vechi de 22 de inci îmi pot face un dual desktop cu o suprafață apreciabilă și pot pensiona bătrânul 4:3 de 19 inci. Ok, și eu vreaaau! Toate bune și frumoase, m-am uitat să văd unde găsesc cel mai bun preț și, culmea, la Carrefour am dat de cel mai mic, 1400 lei. În rest l-am găsit tot peste 1500. Nu foarte mare diferența, însă, deși nu mă feresc de obicei să comand online, la monitoare fac o excepție. Asta pentru că monitoarele pot veni din fabrică cu pixeli defecți care se manifestă prin puncte luminoase (albe, roșii, albastre sau verzi) vizibile constant pe ecran indiferent de imaginea afișată. Iar politica producătorilor de ecrane LCD prevede ca schimbarea unui monitor să se facă doar de la un anumit număr de pixeli morți în sus, între 3 și 5, în funcție de cât de apropiați sunt, de marca ecranului etc. Normal că io nu vreau nici un singur pixel mort, iar dacă aș comanda monitorul online risc să nu-l pot returna în caz că am ghinion (și de obicei am…). În schimb, dacă-l iau din magazin, îi pot pune pe ăia să mi-l pornească și să-l caut de pixeli defecți cu ochii mei.

Așa că m-am dus la Carrefour, pe la ora 11:00 am, să nu fie aglomerație. Nu era aglomerație, de fapt nu era țipenie de om. Eu, la cârma unui cărucior, mă învârteam printre monitoare căutând mastodontul. Îl reperez și mă uit unde sunt cutiile cu modelul ăsta, că doar nu l-0i lua fix pe cel de pe raft. Logic, nu găsesc nici o cutie de P2770HD. Sunt însă zeci, milioane, cu orice alt model imaginabil. Doar ăsta nu. Hm, lasă că poate sunt mai multe în depozit, or fi cutiile prea mari să le țină în magazin. Caut cu privirea pe cineva de la raionul de electronice ca să întreb. Nimic. După vreo cinci minute găsesc, la vreun kilometru, pe la ciorapi de damă, un băiat. Îi zic că totuși, aș vrea să dau și eu niște bani, nu pot beneficia de un pic de ajutor? Vine cu mine, vede monitorul, verifică pe calculator, mă lovește: “Ăăă, numa pe ăsta îl avem. De fapt e singura bucată pe care am primit-o. Dar e nou, numai săptămâna trecută l-am expus”. Îi zic că prefer să desigilez cu mâna mea un produs nou, nu să șterg de amprente unul uzat și să-mi spună când primesc marfă. Peste două zile. Deci să vin peste două zile și găsesc, da?  “Ăăă, primim o singură bucată, ar fi bine să sunați înainte, să vă asigurați…” Io-s curios, cine-o fi deșteptul care face stocul și oare cum se gândește el în mintea lui să comande tot câte o bucată dintr-un produs care are un preț competitiv și care s-ar vinde ca pâinea caldă? E normal să ai în stoc o singură plasmă cu diagonala de trei metri la 40.000 de lei, însă ce dracu te zgârcești la niște mărunțișuri care sunt accesibile aproape oricui?