Să cînte muzica. Tare

Mai toate spațiile publice din Cluj, că sînt terase, restaurante sau cafenele, suferă de o boală incurabilă: muzica la maximum. Să mor dacă înțeleg rațiunea. Despre calitatea acordurilor nu fac vorbire, fiecare cu gusturile lui. Dar dă naibii sonorul mai încet, că nu ne putem înțelege. Nici măcar comparațiile cu alte țări nu își au rostul, oricum sîntem unici. Gîndiți-vă : nu v-ar plăcea niște linii melodice în surdină, pe care să purtați o conversație plăcută cu o domnișoară, să parafați o înțelegere cu un partener de afaceri sau pur și simplu să vă citiți în tihnă ziarul? La ce bun duduiala aia din boxe, cui folosește?

Într-un oraș în care oricum claxonează toți, urlîndu-și fericirea de a se fi căsătorit, în care toată lumea își pune termopane sau gresie și faianță în orele de liniște, în care zgomotul zarurilor de la jocul de table se aude în miez de noapte în fața scărilor de bloc, muzica tare să fie tot ce ne lipsea?

PS Faceți un exercițiu: pe o foaie albă, în dreapta, notați numele stabilimentelor tihnite din punctul de vedere al decibelilor, iar în stînga, locurile gălăgioase. Ce v-a ieșit?