Cu neîncrederea la farmacie!

Bun, hai că am păţit-o şi pe asta! Zilele trecute era cît pe ce să fiu otrăvită cu un medicament greşit, ziua-n amiaza mare, într-o farmacie din centrul oraşului. Şi asta, din cauza unei farmaciste care nu era mai departe de o vînzătoare de supermarket. Deci…Mi-e rău. Văd o farmacie, fix în centrul oraşului. Mai precis, Farmacia Elixir. Intru cu toată încrederea. Cer un medicament, pentru că ştiu exact ce vreau. Un medicament pentru durere, necontroversat, care se eliberează fără reţetă. Farmacista cu pricina caută vreo 5 minute (nu exagerez!) după care, glorioasă, îmi pune medicamentul într-o punguţă de hîrtie, îmi dă factura şi gata! Cum spuneam , mi-era rău! Desfac blisterul şi iau o pastila pe loc. O bag în gură, cînd văd că pe ambalaj era cu totul altă denumire decît cea a medicamentului pe care-l cerusem eu. Noroc că nu apucasem să înghit pastila! Scot un şerveţel, scuip pastila şi îi zic, destul de calmă, farmacistei: „Nu vă supăraţi, cred că mi-aţi dat alt medicament!”. La care ea, mega-profesionista, îmi trînteşte: „Ah, da? Se mai întîmplă!Cred că vreo colegă a pus medicamentul în cutia greşită! Of, da’ deja aţi şi luat o pastilă?” Say what? Poftim? „ Păi da, ştiţi , îmi cer scuze că mi-era rău la dumneavoastră în farmacie”. Asta e tot ce am auzit de la respectabila doamnă farmacistă. Nu tu scuze, nici măcar banalul „nu vă faceţi griji, nu se întîmpla nimic rău, chiar şi dacă înghiţeaţi pastila”. Eu înţeleg că e vina mea că nu am fost atentă la ce scrie pe ambalaj şi că obişnuiam să am încredere în farmacişti. E o greşeală pe care promit să nu o mai repet. Dar ea? Care e treaba ei acolo, dacă nu să fie cu ochii în patru la ce dă clienţilor? Pot să trec peste faptul că de aproape fiecare dată cînd intru într-o famacie mi se bagă pe gît cel mai scump medicament, dar nu şi că se şi joacă cu viaţa pacienţilor. Pentru că, după ce am păţit, am rămas cu gustul amar că, în unele cazuri, meseria de farmacist este cam una şi aceeaşi cu a fi un simplu vînzător.