Adăugat de MihaiSerialul „Cum să-ți alegi bicicleta potrivită” continuă.
Accesorii
Exista o gama foarte mare de accesorii disponibile astazi pe piata, plecand de la aripi protectoare, portbagaje, scaun copii, lumini de noapte si terminand cu ciclocomputere si tot felul de ghizmo-uri care va fac viata mai interesanta. Nu ramane decat sa explorati lista cu optionale a oricarui magazin de specialitate.
Pentru ca de cand m-am lasat eu de pedale trecuse o perioada considerabila, am decis sa ma documentez; stiam ca exista o oferta foarte bogata de tipuri, modele, pise si accesorii si am zis sa vad ce zice Googule. Am aflat astfel ca exista mai multe categorii de biciclete, impartite in functie de utilitatea pe care o au (mai multe decat erau pe vremea mea: pegas, semicursiera si tohan), pozitia pe aceasta, dotari si accesorii, categorii de varsta carora se adreseaza si ca se pot achizitiona modele integrale oferite de diferiti producatori sau construite din bucati de catre tine sau cu ajutorul unui specialist.
Ca tipuri de bicicleta as enumera cateva categorii mai importante:
- Biciclete pentru copii – de diferite marimi, in general pana la 24” de inch
- Biciclete de oras – impartite in 3 subcategorii: simple, asistate electric si pliante
- Biciclete de sosea – impartite in: sport, forma, competitie
- Biciclete MTB sau mountain bike – ce cuprind: relaxare, performanta, sport si free ride
- Bicilete trekking/polivalenta
- Biciclete BMX.
Bun, internetul e plin de magazine online si oferta e foarte variata, totusi imi lipsea un feeling. Ma gandeam la inceput la o configuratie de genul:
- in stilul MTB – pt ca nu se stie niciodata cand ma taie capul sa fac o excusie pe teren neasfaltat;
- cu roti de 26” – pt ca sunt mare si ceva mai mic ar arata ridicol
- cauciucuri cu crampoane mici sau fara, de asfalt, cu balon mare – pentru o inaintare usoara si confort,
- neeaparat furca cu amortizor – tot pt confort
- vreo 24/27 de viteze – sa fie!,
- toate schimbatoarele shimano – pentru utilizatorul de rand sunt cele mai fiabile si ergonomice
- frane pe disc – ca da bine si sunt mai silentioase la franare,
- cat mai usoara – ma gandeam la ceva aliaj de aluminiu
- o pozitie cat mai confortabila,
- sa o pot lasa legata de gard si sa nu mi-o fure nimeni,
- bugetul alocat: undeva la 500 – 600 de RON
Am trecut in revista oferta supermarketurilor, unde desi gasisem ceva in genul configuratiei de mai sus toate lasau mult de dorit: cadrul era foarte rigid, plasticele folosite erau de o calitate indoielnica, schimbatoarele se actionau greu, la fel si franele,erau grele in general, furcile cu amortizoare supurau ulei… per total nu faceau banii; toate aceste biciclete purtau marci precum: DHS, First Bike si Rich Bike. Intr-un singur supermarket am gasit si ceva diferit – in Carrefour mai exact – un Neuzer de 28”, nu mai stiu exact modelul, care mi-a lasat un feeling placut; desi nu avea chiar toate optiunile enumeate de mine mai sus, depasea cu mult bugetul – era pe la vreo 1100 ron;
Desi rasfoisem paginile magazinelor de profil nu fusesem deloc atent la preturi, care pt ce vroiam eu incepeau de pe la 1500 ron; aproape ca mi-a picat fata, prima intrebare care mi-a rasarit in minte a fost de unde diferenta fata de cele de prin supermarketuri care se incadrau in bugetul meu? Ei bine diavolul e in detalii cum se spune.
Am zis ca e cazul sa vizitez si un magazin de profil sa le vad in persoana pe respectivele si sa gasesc motivatia acelor preturi; ei bine diferente erau, notabile daca puneai mana pe ele mai ales: erau foarte usoare in general, materialele erau de calitate si iti dadeau un feeling placut; la cele care nu aveau nici un fel de suspensie cadrul flexa usor sau saua si ghidonul erau adaptate asfel incat te simteai foarte confortabil; am aflat astfel ca exista marci (toate straine) ca Merida (Taiwan), Orbea (Spania), Cube, Bavaria (Germania), Peugeot (Franța), Kona, Magellan (Ungaria), Shimano (Austria) etc. care nu fac rabat la calitate. Va intrebati oare de ce nu stiam de ele desi in adolescenta am mentionat ca am avut un MTB; ei bine nu imi amintesc de el decat ca era facut in italia si ca avea 27 de viteze; aaa – cadrul era foarte rigid si pedalai la ea de-ti ieseau ochii din cap si tot parca mai trebuia; ce italienii nu fac si lucruri proaste? se bucura acum de ea ala care mi-a furat-o. Mai era o problema cu aceste biciclete: pt garantie necesitau revizii periodice, si unele aveau preturi cam ca la o masina ieftina (la revizii ma refer) + ca daca optai pt anumite configuratii, bicicleta trebuia reglata la inaltimea (asta nu era problema) si greutatea ta – cum? Pai amortizoarele alea blestemate trebuiau „umflate” ca altfel erau degeaba; deci pt mine la 120 de kg erau ok daca se facea o setare, dar daca o dadeam unui prieten de 90 de kg nu mai functionau, asa ca am renutat sa ma mai gandesc – bicicleta trebuie sa imi dea libertate, nu sa ma leage de un x sau y, v-am povestit mai sus.
Va urma.
Mai citește și:
