Luna trecută a apărut şi în România „Simbolul pierdut”, de Dan Brown , un volum din aceeaşi serie cu „Îngeri şi demoni” sau „Codul lui Da Vinci”. Bineînţeles că şi-a luat loc de cinste în toate librăriile, să-şi completeze intelectualii colecţia. Apare şi în Cora sau Carrefour în zonele de carte şi costă în jur de 40 și ceva de lei. Prea scump, aştept ecranizarea.
Dar cînd mă plimb prin Polus, nu se poate să nu intru la Diverta (îmi place locul de pe vremea cînd acolo fiinţa Libris). Şi acolo tronează Dan, cu a sa recentă capodoperă. Dar cu 20 de lei mai scumpă decît în hipermarketuri. Iar Diverta e la 50 de metri de Carrefour. Care-i faza? Ce mi se oferă în plus? E aceeaşi carte, aceeaşi copertă. Pentru punga-brand de la Diverta? Nu, mulţumesc.
Mai mult, pe Diverta online, cartea e cu mult mai ieftină ca în magazin. Mă întreb, oare la ăştia nu li-i bine în Polus sau au impresia că există chiar atîţia „intelectuali” cu fiţe cărora nu le pasă de preţ? La fel ca la Bamboo, totul mai scump, pentru iluzia (deşartă) de high-class. Dar pînă cînd?
A venit vremea pentru o nouă tură de shopping exotic. De data aceasta am dat click pe toate reclamele de pe Cancan, Libertatea, din emailurile spam, ce mai, am clickuit tot ce ar clickui un neiniţiat în capcanele Internetului și am selectat cele mai inutile, neverosimile, mincinoase și periculoase produse pe care le-am găsit pe parcursul unei jumătăţi de oră. Behold (click pe imagini pentru a le mări):
***
Coșul de gunoi cu peisaje din Caraibe
Coșul de gunoi cu peisaje din Caraibe. Excelent, ce-ți poți dori mai mult decât să admiri coșul în timp ce te… speli pe dinți, și să-ți imaginezi că ești în Caraibe?
***
Pastile anti mahmureală
Voi știați de existența produsului de mai sus? Cum naiba a reușit să rămână anonim până acum este un mister… Poate fiindcă nu funcţionează?
***
Mini încălzitoare pentru mâini și picioare
Nu sunt sigur ce se întâmplă în plicul ăla, dar ar putea fi ceva radioactiv, mă gândesc.
***
Afrodiziac pentru ea (Spanish Fly)
Extract de muscă spaniolă, fără gust, fără miros, fără efect… Dacă ți-l torni în cap s-ar putea să tragă muștele la tine mai mult ca de obicei.
***
Saună mobilă Total Sauna
Îi mai zice și cort în limbaj popular.
***
Prosolution Pills
După 10 cutii concurezi cu elefantul, după 20 cu balenul.
***
Cameră de luat vederi falsă
Nu era interesant ca de un milion de lei să stropească cu apă măcar?
***
Xtreme Bra
Încerc să-mi imaginez fața bărbatului care încearcă să desfacă un Xtreme Bra. Asta dacă n-a fugit când l-a văzut… Vomitând.
***
Zein Cremă cu (h)aur și (h)argint
Cremă cu aur pentru faraoance. La cinci milioane cât costă, cred că dușul zilnic iese din discuție…
Să zicem că vrei să mergi într-o mini excursie la Barcelona în luna mai. Ce faci? Întrebi cine mai vrea să vină și intri pe site-ul Wizz Air la online booking pentru a cumpăra bilete de avion. Pentru că doar așa poți fi fraierit și abuzat. Să vă explic. Ne-am adunat 7 persoane pentru excursie. Primul lucru care te izbește la Wizz este că dacă vrei să rezervi din prima 7 locuri te costă mult mai mult de persoană decât dacă ai rezerva în tranșe de câte 2-3 persoane. Care-i logica aici? Nu e niciuna. Sau bun, să zicem că au ei politica lor și dacă li se umple avionul prea iute ies în pierdere. Însă ce urmează e mai interesant. Am făcut rezervarea pentru trei persoane inițial, iar prețul a fost de 230 lei de persoană, plata cu cardul. Plătesc și dau să mai fac o rezervare, pentru încă două persoane. Surprize, surprize! Prețul crescuse în nici cinci minute la 250 lei de persoană. Am zis, las că nu-i mare bai, am avut ghinion că au schimbat fix acu prețul și am luat cele două bilete cu 250 ron. Bun, au mai rămas încă doi prieteni de rezolvat. Fiind paranoic și imaginându-mi conspirații, intru pe net de pe modemul Orange pentru a face această ultimă operațiune, deoarece aveam suspiciunea că Wizz-ul modifică prețurile în funcție de ip-ul de pe care se face rezervarea. OK, bag destinația, data plecării și sosirii, toate informațiile de mai înainte, apăs Găsește zboruri> și… mai să cad de pe scaun. Biletele erau acum 290 lei de persoană. Cu 60 de lei mai mult decât le-am luat pe primele, cu 10 minute în urmă. Deja asta semăna a jecmănire nerușinată și n-am putut să nu mă enervez. Pe deasupra m-am simțit și eu prost, că eu am făcut rezervările iar mie mi-am luat mai ieftin.
N-am înțeles, de ce ar trebui ca cineva care face rezervarea la 10 minute distanță de mine să plătească în plus? Oare și eu am plătit mai mult decât cei care și-au luat bilete în aceeași zi, poate cu 2 microsecunde înaintea mea? Care sunt criteriile după care se stabilește prețul biletelor? Dacă există interes pentru un zbor atunci hai să-l scumpim că înseamnă că proștii vor plăti? Sau suntem la loteria biletelor, care prinde pe cele mai ieftine?
Evident că prietenii noștri au acceptat până la urmă să plătească supraprețul, însă, a doua zi o nouă surpriză: prețul a scăzut, de data asta la valoarea inițială.
Iată și niște capturi de ecran care arată evoluția costurilor biletelor pentru o singură persoană, dus și întors, în decurs de doar 10 minute, fără taxele aferente plății cu cardul:
Avem aici prețurile inițiale, dus 59 ron, întors 129 ron
La următoarea rezervare, prețul dus crește la 79 ron, întors rămâne 129.
La ultima rezervare se observă ambele prețuri crescute: dus 79, întors 169!
Sunt un vechi și constant consumator al produselor McDonalds. Săptămânal mănânc de la ei. În Cluj există patru francize Mc Donald’s, două dintre ele fiind în mall-uri.
Prefer Mc Donald’s, fiindcă, deși oferta de junk food a devenit foarte variată, junk-ul lor îmi place cel mai mult. Nu vom discuta dacă este sănătos să mănânci hamburgeri și cartofi de la Mac fiindcă evident că nu este. O privire chiar pe site-ul lor (click aici), dezvăluie o lume a E-urilor și a tot felul de prăjeli dubioase. Până la urmă însă chifteaua de vacă din cheeseburger tot chiftea este, iar cartofii prăjiți în ulei se prăjesc la fel oriunde în lumea asta. Aș înclina chiar spre faptul că ăia de la Mac sunt mai “sănătoși” decât cei făcuți de mine, și, dacă nu mai sănătoși, atunci mai gustoși cu siguranță. Îmi place și faptul că restaurantele McDonalds din România strălucesc de curățenie, spre desosebire de cele din orașe europene precum Paris sau Roma care sunt ca niște pubele infecte unde ți se lipesc pantofii de gresia impregnată cu maioneză. OK, cam atât cu lauda.
Problema mea cu McDonald’s-ul, și acum mă voi referi doar la Cluj, o reprezintă angajații. Angajați care nu sunt în stare să ducă la îndeplinire niște sarcini simple pe care un cimpanzeu mai bine antrenat le-ar rezolva fără probleme. Am depistat și care-i baiul. Comanzi un cheeseburger, angajatul se descurcă. Comanzi un meniu, angajatul nici nu clipește. Faci greșeala ca la meniu să mai ceri un sos de ceva sau un sandwich în plus care nu-i în meniu, l-ai omorât. Te întreabă de n ori ca să fie sigur că a înțeles, face zeci de clickuri la casa de marcat, greșește și își cheamă colegul să-i scoată nu știu ce din casă, te mai întreabă o dată ce-ai comandat și, când mergi cu tava la masă, vezi că nu ai tot ce trebuie pe ea, sau, în cazuri fericite, ai în plus.
Să vă dau și câteva exemple, toate pățite de mine în ultimele două luni. Astfel, în 9 situații din 10, dacă ceri o cola fără gheață primești cola cu gheață. Mult prea greu de priceput pentru tejghetar să NU îți umple paharul cu apă înghețată… Te duci înapoi cu sucul, anagajatul se scuză, varsă conținutul paharului la chiuvetă și îl reumple. Rezultă risipă și timp pierdut. A, au fost și cazuri în care mi-au scos gheața cu lingura din pahar. Magnific! Apoi, de multe ori am primit cartofi prăjiți aproape reci, care au fost “ambalați”, adică băgați în cutia de carton cu multă vreme înainte de a fi cumpărați. Să aibă de rezervă cum ar veni… Și uite așa ăla de lângă tine primește cartofi aburinzi iar tu niște chestii sleite, vag calde.
Încurcarea comenzilor este de asemenea la ordinea zilei. Cu puțină vreme în urmă am luat un meniu Chicken Roll. Chicken Roll-ul este o lipie umplută cu pui pane, roșii, salată și sos. Doar că la mine nici urmă de roșii sau sos. Am mâncat jumate de sandwich sperând să dau mai la fund de restul ingredientelor, dar degeaba. M-am dus cu el înapoi și ce aud: “A, da, să știți că a comandat cineva fără roșii și sos și cred că nu a mai venit după el…” Aha, și v-ați zis că poate io-s mai bou și nu-mi dau seama, sau cum? Am primit un sandwich nou iar ei și-au păstrat jumătatea mea. Toate ca toate, însă atunci când greșesc comenzile la pachet văd negru în fața ochilor. Uneori mă uit dacă am primit tot ce-am comandat, însă de multe ori nu am timp să scotocesc prin pungi. Am pățit nu o dată să uite să pună maioneza, sau să pună gheață în suc deși le-am spus clar și rar: FĂRĂ. Dar când uită să pună o porție mare de cartofi la meniu deja e ori prostie ori hoție. Am constatat asta doar când am ajuns acasă, și cum stau la ceva kilometri de Cluj, am înghițit în sec și le-am urat toate cele…
Deci, să n-o mai lungesc: francizerii lu’ pește, faceți bine și trimiteți-vă angajații la traininguri sau luați-vă alții cu 2 neuroni în plus, că poate se supără nea’ Mac-ul ăla mare că-l faceți de râs și vă închide prăvăliile!
Am auzit o reclamă la mâncare pentru câini care m-a lăsat un pic cam contrariat. ” Studiile au arătat că dacă îți hrănești câinele pe toată durata vieții cu Friskies, îi poți prelungi durata de viață cu până la doi ani”. Poftim? Io am auzit astfel de reclame la uleiurile de motor, dar se pare că merg și la câini. Vă dați seama că firmele concurente au fost făcute bucăți la faza asta. Păi dacă Friskies promite nici mai mult nici mai puțin decât extra-viață, cu ce ar mai putea veni alții la înaintare? “Hrănește-ți câinele cu Pe**gree și îi va mai crește o coadă!” sau “Doar Chap*ie va face câinele tău să miaune!”
Niciodată n-am simpatizat Western Union. De fapt în scop personal le-am folosit serviciul o singură dată iar comisionul pe care a trebuit să-l plătesc mi s-a părut hoție la drumul mare. Ieri eram într-o agenție bancară și, așteptând, mi-a atras atenția un fluturaș Western Union de pe care mă privea languros o babă cu aspect de centuristă. Deși am încercat să-mi imaginez la ce ar putea face reclamă, nu am reușit, așa că am luat pliantul să mă dumiresc. Pe poză scria “pot să primesc o reducere când trimit prima dată bani în străinătate?” și mai jos un DA! mare și entuziast. Să fim serioși, reducere? Nici gratis să fie și nu… Apoi mi-am dat seama că reducerea se referă totuși la trimiterea de bani în străinătate, dar atunci care-i legătura cu madama grotescă? Întorc fluturașu și mi se dezvăluie o poveste halucinantă, produsul unor minți complet rupte de realitate. O puteți citi mai jos, dar vreau să fac niște observații. Unu la mână, l-aș ruga pe copyrighter-ul responsabil de această stupiditate să coboare din lumea lui de corporatist de la etajul 10 la nivelul solului, în lumea reală, unde va afla repede că șansa ca în România să existe pensionare de 63 de ani care să fie interesate de colecțiile de modă ale unui celebru stilist milanez este aproape nulă. Și cu atât mai puțin pensionarele – mame de căpșunari. În al doilea rând, cadrul în care este plasată babeta pare a fi foarte românesc, ceea ce anulează posibilitatea ca reclama să fi fost concepută pe alte meleaguri și tradusă de Western Union filiala românească. Sau poate n-am eu simțul umorului. ps. Decât să trimiți bani în străinătate cu Western Union, de valoarea comisionului îți iei bilet de avion dus-întors, mai vezi lumea, vizitezi rudele și faci personal shopping de la stiliști milanezi… ca noi toți
Ţigările s-au scumpit cu un leu şi cică preţul va mai creşte pînă la sfîrşitul anului. Astfel, un pachet de brand decent, să zicem Viceroy Roşu, costă 7, 2 lei de la şase şi ceva. La un simplu calcul, o ţigară costă 36 de bani. Fumătorilor „de ocazie” nu li se pare mare lucru să ceară o ţigară, două, pentru că ei nu-şi cumpără niciodată. Dar pentru unul dependent, trei ţigări în minus deja înseamnă un leu, exact ăla pe care acuma îl pune în plus la un pachet. Aşa că, nefumătorilor, nu mai bine trageţi voi nişte aer curat în piept?
Cu ocazia asta inaugurăm un nou sondaj în sidebar. Spuneți-ne cât fumați!
Înmulțirea fără număr a pițipoancelor mioritice a determinat, natural, apariția unor servicii destinate exclusiv lor. Luxury Aesthetics pare a fi unul dintre acestea. Am găsit reclama de mai jos într-o revistă și deși în mod normal n-aș fi remarcat-o, figura personajului masculin mi-a captat interesul. Domnul doctor (fără doctorat) Morad Iancu se laudă cu un palmares impresionant și complet neverificabil de pacienți din rândul vedetelor autohtone și din… “elita socială din România”. Noi am adăuga “și cu un coeficient de inteligență atent targetat”.
Cuvântul luxury din denumirea firmei este ales pe sprânceană. Ai folosit cuvântul lux și deja ai câștigat 90% dintre piți. Dacă-i zici la piți de luxury-something, nu mai contează nimic altceva. Luxury hotel, luxury WC, luxury tampoane, luxury cola. Poți cere preț triplu pe orice rahat, ea va plăti bucuroasă fiindcă luxul din denumirea serviciului/produsului o face să se simtă specială. Ok, nu ea va plăti ci cocalarul ce-o hrănește, dar ați înțeles ideea.
Chiar pe site zice:
In cautarea perfectiunii si imbunatatirii permanente a serviciilor exclusiviste, in momentul in care veti intra in holul receptiei noastre si a ariei de consultatie veti avea sentimentul ca ati patruns intr-o lume destinata luxului si calitatii, intr-un adevarat spa de prima clasa.
Să ne întoarcem la reclama doctorașului și să ne uităm ce oferă el:
* Albirea cearcănelor – probabil recomandă pacientelor un somn bun sau ceva fond de ten.
* Augumentarea buzelor – cu un u în plus, dar am înțeles ideea. O privire pe pitzipoanca.org și ne dăm rapid seama că niște buzoace de broască sunt un deziderat universal pițipongesc. Dr. Morad delivers. Ca să fie sigur că este înțeles chiar și de către pițipoancele mai necitite (sunt și din alea citite?), scrie negru pe alb mai jos și “mărirea buzelor”.
* Mărirea sânilor fără operație – asta chiar se poate, să știți că nu e țeapă. Metoda 1: te îndopi văcește, iei proporții, rezultă că toate cele atașate de tine iau proporții. Metoda 2: te faci mașină de făcut copii. Cât timp ești însărcinată ești Pamela Anderson. Așa că fă-o cât mai des.
* Conturarea feței – cu markerul? Cu bidineaua? Noi restul cu fețe neconturate suntem de porc? Vaai!
* Liquid face-lift – hmm, liftingul ăsta lichid credem că se poate face cu un furtun de pompieri: îl îndrepți spre față și îl pornești. Este o procedură riscantă deoarece fața ți-ar putea fi lift-uită de tot.
Oferta se termină cu “multe alte tratamente de lux“. Rețineți lux și nimic altceva.
…dacă ești femeie și ai cupa 93D. “Ți-au adus o promovare. Merită măcar un telefon” - asta stă scris pe o machetă publicitară din ziarul Gândul, machetă a fundației Renașterea ce promovează un număr de telefon unde femeile pot suna pentru a afla mai multe detalii despre diagnosticarea cancerului de sân. Sunt curios, oare toate femeile care au văzut macheta rezonează cu ideea? Fiindcă practic aceasta reduce orice competențe feminine la niște țâțe mari când vine vorba de avansare în carieră. McCann Erickson ar fi geniile din spatele “conceptului”. A, dacă au gândit-o într-un registru comic, într-adevăr, subiectul cancer de sân este cel mai potrivit pentru miștocăreli…
Weekend-ul ăsta am fost cu nevasta la Arsenal Park, o “unitate militară de vacanță” situată, greu de crezut, chiar în România. Lângă Orăștie, pe o suprafață de 80 de hectare se întinde un complex de vacanță de patru stele unde, chiar dacă ai rămâne o săptămână, nu ai avea cum să te plictisești vreun moment. Odată ajunși în stabiliment am uitat complet de lumea de afară și timp de două zile n-am știut ce-i ăla TV, PC sau net.
Într-un cadru natural, plin de vegetație, se găsesc locuri de cazare cu paturi amenajate în taburi sau pe afeți de tun dar și camere “normale” cu două paturi sau chiar vile de lux. Noi am fost cazați într-o așa-numită “cameră a ofițerilor” în care ne-am simțit ca acasă, având la dispoziție tot confortul necesar. Pentru prima dată după multă vreme am găsit niște perne ca lumea!
Tot parcul este plin de vehicule militare scoase din uz care contribuie din plin la senzația că te afli într-un spațiu de cazarmă.
Ce am făcut? Pe lângă multe plimbări pe jos și cu bicicletele (care sunt la liber) am profitat de amabilitatea gazdelor și ne-am bucurat de ture cu boogie-uri și mașinuțe de golf, am jucat minigolf și am fost zdruncinați într-o plimbare memorabilă cu un transportor pe șenile, bătrân da’ rău. Ne-am dat și cu tiroliana.
Mi-a plăcut în mod deosebit airsoft-ul, Arsenal Park având niște locații ideale pentru partide de airsoft. Băieții de la Airsoft Deva au adus echipamentele și au avut răbdarea să ne explice regulile. După care s-a trecut la acțiune. La final, pe lângă experiența în sine eu am avut un motiv în plus de încântare, reușind să dobor o pradă valoroasă: un exemplar din specia groparienilor. Primele două partide am reușit să scap nepușcat fiindcă ostilitățile s-au desfășurat printre niște ruine. Când vânătoarea s-a mutat în pădure, lucrurile s-au complicat. Dacă toți erau îmbrăcați în costume de camuflaj, sau oricum, măcar în culori neutre, eu zburdam printre copaci îmbrăcat în… roșu. Drept urmare cred că n-au trecut două minute și am fost executat cu două bile-n meclă.
Seara am stat în jurul unui foc de tabără uriaș (cel mai mare văzut de mine până acum) și am mâncat diverse bunătăți la grătar, udate cu bere și pălincă.
Tot respectul pentru gazde, doamna Amalia Matei (PR), domnul Marius Cristescu (unul dintre proprietarii parcului) și simpaticul Berny care s-au asigurat că “delegației” de bloggeri nu-i lipsește nimic.
Arsenal Park pare a fi din toate punctele de vedere cel mai bun loc pentru teambuilding-uri. Tot ce pot să spun este că au mai rămas atât de multe activități recreative de făcut în Arsenal Park încât la anul ne vom reîntoarce 100%, pentru cel puțin încă un weekend de “militărie”.
Mai jos postez un slideshow (click pe slideshow pentru a accesa galeria întreagă) și niște poze:
Sunt un fan declarat Eugenia. Mai demult, pe când Eugenia era una dintre puținele mărci comercializate în România, nu-mi plăceau deloc acești biscuiți. Dacă aveam poftă de ceva dulce și părinții îmi lua o Eugenia, sufeream. Erau tari de mă dureau dinții iar crema “de cacao” era puțină și cu gust vag de cacao. În 1997 societatea Dobrogea a înregistrat la OSIM marca “Eugenia”, alți producători care doreau să fabrice “eugenii” fiind obligați să negocieze dreptul de producție cu această societate. O mișcare inteligentă, ale cărei roade s-au văzut abia începând cu 2005, când marca a fost relansată de către Dobrogea într-o formă modernă, cu un ambalaj și o rețetă destinate a face față unei piețe plină produse similare. Atunci, întocmai ca și în cazul ciocolatei Rom, am avut un mic moment de nostalgie și mi-am luat un pachet de eugenii, curios fiind dacă s-a schimbat ceva la ele. Și da, s-a schimbat. Biscuiții sunt acum crocanți iar crema este… cremă, mai multă și mai aromată. A rămas însă ceva la fel: prețul. Eugenia sunt tot printre cei mai ieftini biscuiți de pe piață. În urmă cu puțin timp am descoperit Eugenia “family pack” (foto jos) ce conține șapte pachete de eugenii numai bune cu o cană de lapte la micul dejun. Să ne trăiești, Eugenia!
Senor Pablo se duce. Semnalam acu ceva vreme căderea r-ului. Între timp r-ul a fost redresat, însă a venit criza precum un cutremur, așa că acum bietul Pablo arată cum vedeți mai jos…
Fiindcă sunt milos din fire (de fapt nu chiar ) postez aici niște idei de marketing prin care mexicanii cei fără de clientelă să iasă din gaură și să-și permită angajarea unui reparator de litere. Presupunând că au mâncare bună şi divină, altfel sugestiile sunt degeaba
Fast-food-ul Senor Pablo se află poziţionat excelent în interiorul mall-ului, la două fast-food-uri distanţă de McDonalds şi relativ în centrul food-court-ului. Dar, după cum se vede în imaginea de mai sus nici dracu nu îşi ia mâncare de la ei. Un prim motiv ar putea fi lipsa oricărei fiinţe vii care să servească mâncarea. Cât timp luam masa şi trăgeam cu ochiul spre ei, am observat un băiat ieşind aşa la două trei minute din bucătărie să verifice că nu-i nimeni, care apoi se întorcea, el ştie unde sau la ce. Apoi nu vezi moleculă de mâncare expusă. Vezi doar nişte bannere cu mâncare şi trei sombreros agăţate pe perete. Yummyy… Între timp restul fast food-urilor emană arome care de care mai îmbietoare. Iar acum un mega-pont: fiindcă oamenii sunt mai oi de felul lor şi se iau unii după alţii inconştient, Senor Pablo ar putea recurge la nişte şiretlicuri. La orele de vârf, când food-court-ul e plin de înfometaţi, ar putea să scoată la înaintare vreo şase, şapte angajaţi care să facă pe clienţii, mimând încântarea şi îmbulzeala. Chiar şi numai de curiozitate lumea se va uita ce se vinde acolo. Ba chiar ar putea pune pe unul într-un costum mexican care să zdrăngăne ceva dintr-o marimba, melodios desigur, lângă fast-food. Gata amigos, treceţi la treabă!
Poftiţi şi degustaţi marca cea mai ieftină din România. Oricine ştie că, mai ales la produsele alimentare, cel mai ieftin = şi cel mai prost = periculos pentru sănătate = colecţie de E-uri = moarte prematură. Cora Carrefour nu ştie…
Ieri a trebuit să cumpăr un buchet de flori pentru aniversarea unei cunoștințe (care nu are treabă cu netul, de aia și postez aici problema ). Eu, cumpărat, flori = dezastru garantat, dar cum nu aveam vreo alternativă m-am dus la o florărie relativ cunoscută în Cluj și am ieșit după un sfert de oră cu… ce vedeți mai jos. Scuzați decupajul grosier făcut din lene. Ce vreau să vă întreb este: cât credeți că m-au costat buruienile?
La doar 12 kilometri de Alba Iulia, la “intrarea” în Apuseni, se află satul Ampoiţa. Străbătut de râul cu acelaşi nume, satul este străjuit de două formaţiuni stâncoase solitare în peisajul mai degrabă deluros, Calcarele Ampoiţei şi Piatra Bourului, uşor de escaladat chiar şi de către amatori. Zona este bine cunoscută de albaiulieni care vin aici vara la iarbă verde şi pentru a vizita Cheile Ampoiţei şi Peştera Liliecilor, atracţii ce se găsesc nu departe de sat. În ultimii ani au apărut mai multe pensiuni, însă una dintre ele se bucură de o faimă în continuă creştere, în special datorită preparatelor tradiţionale servite în aer liber, într-un cadru deosebit. Pensiunea se numeşte Izvorul Muntelui “La Mama Luţă” şi se găseşte nu departe de intrarea în sat, pe partea stângă, peste râul Ampoiţa.
Pe o vreme furtunoasă cu tunete şi fulgere am ajuns şi noi la pensiune cu intenţia de a verifica “legenda” Mama Luţă, puţin îngrijoraţi că vom fi luaţi pe sus de vijelie cu tot cu mese şi scaune. N-a fost cazul deoarece ne-am aşezat într-un pridvor de lemn înconjurat de copaci şi tot felul de flori, de unde am râs în nas ploii. De aici se vedeau în curtea pensiunii mai multe căbănuţe cu astfel de tinde, fiecare construită diferit, şi câteva cabane mai mari.
***
Consideraţii:
* Mâncarea bună, îndestulătoare, fără fiţe.
* Meniul cuprinde preparate tradiţionale româneşti, gătite după reţete locale.
* Plăcintele sunt excelente, îşi merită faima, în special cele cu brânză şi cu măr.
* Siropul de fructe de pădure în combinaţie cu apa minerală te face să uiţi că există moartea neagră cunoscută şi sub numele de Cola.
* Servirea ireproşabilă; cuvântul de ordine: amabilitate.
* Preţurile: mai mult decât decente.
* Curioşi fiind dacă numele La Mama Luţă este doar produsul unui marketing ingenios sau chiar numele proprietarei, am chestionat puţin chelneriţa şi am aflat astfel că doamna Luţa (Valeria) Ivaşcu este cât se poate de reală, fiind responsabilă de pornirea acestei afaceri în satul său natal, după 28 de ani petrecuţi în Alba Iulia.
Noi am plecat cu gândul de a mai reveni şi vă recomandăm cu toată încrederea această locaţie cu adevărat frumoasă în caz că vă aflaţi în zonă.
Plăcintele cu măr, din care am comandat o porţie şi pentru acasă
***
Mirosul de păstrăv a atras şi un spectator care, fiindcă a fost cuminte, a plecat cu burtica plină de la masa noastră
Orange România lansează iPhone 3GS, noul model al popularului și în același timp contestatului telefon marca Apple, la prețuri pornind de la 199 de euro. Prețul de 199 de euro este însă valabil doar cu un abonament lunar de 59 euro (TVA inclus) pentru o perioadă de minim doi ani. Destul de scump pentru majoritatea. La polul opus, dacă vrei să iei telefonul la abonamentul minim, cel de trei euro, trebuie să scoți din buzunar 648 de euro. În afara cazului în care ești vreun copil minune sau copil de deputat, nu cred că cineva normal la cap s-ar arunca la o astfel de ofertă, mai ales că prețurile vor scădea probabil lunar.
Dacă aveți abonament deja, cea mai convenabilă variantă pare a fi opțiunea iPhone 19, pe 24 de luni, cu 19 euro pe lună abonament. Din experiență pot spune că 500 MB sunt suficienți pentru navigare web zilnică și Instant Messaging, email și chiar vizionare clipuri YouTube. 349 de euro costă telefonul, varianta de 16 GB, deci cam 15 milioane. Concurența directă, adică Nokia N97, ajunge, la liber, la un preț de aproximativ 2000 ron, însă și în cazul acestui telefon este necesar un abonament de voce plus date pentru a putea fi folosit la adevăratul său potențial.
iPhone 3GS “finisează” modelul precedent, venind cu puține noutăți, însă în punctele esențiale. Acestea sunt: procesor mai puternic ce dublează viteza de rulare a aplicațiilor, cameră foto cu focus manual, înregistrare video la 30 fps, busolă digitală, spațiu mărit de stocare (32 de GB) și ecran rezistent la amprente. Aspectul exterior este practic neschimbar. Mai multe detalii aici.
iPhone este recomandat celor care folosesc internetul mobil frecvent (există nenumărate aplicații pentru Twitter, Messenger), pasionaților de jocuri, pentru urmărirea de conținut video (filme, clipuri YouTube), audiție muzicală, organizator și nu în ultimul rând navigator GPS. Cele peste 35.000 de aplicații disponibile pentru download în Apple Store fac din iPhone una dintre cele mai versatile platforme mobile existente, funcționalitățile pe care le poate avea dispozitivul fiind limitate doar de creativitatea dezvoltatorilor de soft.
Is foarte fericita sa vad cum se duc dracu’ si ultimele locuri frecventate de coca si pitzi. Aseara am fost la unul din “moalele” din bv. Si batea vantul. Din toate perspectivele. 50% din magazine inchise sau out of business, restul 50% aveau reduceri intre 50-80%, altele aveau lichidari de stoc fin’ca se muta. Fericire. Nu mai gasesti nimic nicaieri. Am mai ramas cu preafericitul brintex si orizont..si gata. ”Moala” e o chestie care nu mai renteaza economic. Nimeni nici asa nu vinde nimic. Daca prin iarna nu aveai loc sa stai sa mananci o inghetata, acum in sezon era absolut pustiu. Stateau vanzatoarele si scrijeleau integrame la masa. Este absolut genial sa te poti plimba in voie printr-un edificiu d’asta fara sa iti inhaleze cineva aerul direct de langa nas si sa te sufoce prin simpla prezenta. A fost absolut placut.
n’apai numa sa nu trebuiasca sa folosesti serviciile postei romane. as putea sa ii spun “POSTA” pur si simplu, in cel mai sexual mod cu putinta. E un soi de ti-o trag o tura, ntz, nu e bine, inca o tura, nici acu nu e bine, inca o tura ca sa fie totul complet.
Porcaria asta de institutie, ca e institutie, e cea mai comunista si ceausista, birocrata si imbecila din tot sistemul de coletarie experimentat pana acum.
Se da ipoteza: Ai de trimis un colet in localitatea x, cu ramburs, plata la destinatar.
Coletarie rapida: asta e coletul, semneaza aici, banii se intorc in aproximativ 3-4 zile. okthanksbye! <- toata procedura a durat MAXIM 10 minute
Posta romana: asteptam 10 minute sa catadicseasca petarda sa vina la ghiseu, i se rupe oricum, stiti vreau sa trimit un colet…da, bine in greata. Completati formular de expediere. OK, daca imi dai, completez..fir-ar sa fie. aa…stiti, tre sa il completati din nou ca am notat gresit greutatea la colet. WTF? tu care completezi toata ziua kkturi d’astea le si completezi aiurea? fir-ar…ok..da sa scriu din nou. Scris, dat, cantarit colet…AAAAAAAAAAAA…da aveti si ramburs…tre sa mai completati si un cartonas verde – mandat postal – sa stie unde sa va aduca banii ..ok…da pe mandatul de expeditie al coletului nu scrie? aa..completati sau nu primiti banii…fir-ar, fir-ar. completez porcaria de formular verde pe partea care ma interesa pe mine, adica adresa mea, unde primesc io rambursul. dau matracucai hartia verde inapoi.. NOOOOOAAAAAAAAAAA nu e bine, tre sa completati si datele celui care primeste coletul. Da? de unde sa le stiu eu? de ce nu si le completeaza singur? WTF WTF? Nooo, tre sa le completati. OK…dar NU LE STIU. D’aia trimit colet post restant. WTF? dupa nenumarate ping-pong-uri de genul asta, imi da chitanta, dupa ce o batut la tastatura aia ca mamaia la fasole, pentru introducerea datelor mele. La final ma prind de fapt ca nu am gasit nici o bifa cum ca destinatarul trebuie sa plateasca pentru toata tevatura asta. Si ma pune dracu’ sa intreb. stiti? chestia asta cum se face? Daca i-ash fi introdus un cactus anal cred ca nu as fi avut asa succes. acu, sa stiti si voi, ca sa plateasca destinatarul tot, tre sa o pui pe madam sa calculeze un algoritm d’ala gen: valoare ramburs+gramaj colet*pret per kg impartit la alte mase necuantificabile pentru o fiinta umana fara studii postale, iar raspunsul la toata socoteala asta trebe adaugat dom’le…la suma care trebe rambursata. Deci vrei, nu vrei, platesti tu, si mai plateste si destinatarul, ca deh, de ce sa nu plimbe posta niste bani. <- morala? toata tevatura asta o durat O ORA si 10 minute. S’apoi, sa nu le doresti rupturi anale severe si alte boli nevindecabile tuturor imbecililor care fac un asemenea sistem sa functioneze?
Am adorat întotdeauna produsele Nivea. Zilele trecute am ieşit special din casă să-mi cumpăr o cremă mică Nivea pentru îngrijire zilnică şi am ajuns în coş cu ceva ce semăna a Nivea, suna a Nivea, până şi mirosea a Nivea. În grabă m-am uitat doar la termenul de valabilitate, ce să mai verific eu dacă ce aveam în coş era autentic. Ce cumpărasem era cremă Norvea, în ambalaj identic cu tradiţionala cremă Nivea în cutiuţă albă cu capac albastru ce se găsea pe vremuri. Acum o găseşti doar în cutie metalică. M-am gîndit că sigur am de-a face cu un produs fantomă, mă uit la producător, scrie Colgate-Palmolive, Belgia…hmm. Să fi ştiut, mai mult ca sigur nu cumpăram, acum că am cumpărat-o ce să mai, data viitoare vin cu sample-ul de acasă şi îmi analizez mai atentă achiziţia.
Adăugat de 
Sunt un vechi și constant consumator al produselor McDonalds. Săptămânal mănânc de la ei. În Cluj există patru francize Mc Donald’s, două dintre ele fiind în mall-uri.
Să vă dau și câteva exemple, toate pățite de mine în ultimele două luni. Astfel, în 9 situații din 10, dacă ceri o cola fără gheață primești cola cu gheață. Mult prea greu de priceput pentru tejghetar să NU îți umple paharul cu apă înghețată… Te duci înapoi cu sucul, anagajatul se scuză, varsă conținutul paharului la chiuvetă și îl reumple. Rezultă risipă și timp pierdut. A, au fost și cazuri în care mi-au scos gheața cu lingura din pahar. Magnific! Apoi, de multe ori am primit cartofi prăjiți aproape reci, care au fost “ambalați”, adică băgați în cutia de carton cu multă vreme înainte de a fi cumpărați. Să aibă de rezervă cum ar veni… Și uite așa ăla de lângă tine primește cartofi aburinzi iar tu niște chestii sleite, vag calde.
Am auzit o reclamă la mâncare pentru câini care m-a lăsat un pic cam contrariat. ” Studiile au arătat că dacă îți hrănești câinele pe toată durata vieții cu Friskies, îi poți prelungi durata de viață cu până la doi ani”. Poftim? Io am auzit astfel de reclame la uleiurile de motor, dar se pare că merg și la câini. Vă dați seama că firmele concurente au fost făcute bucăți la faza asta. Păi dacă Friskies promite nici mai mult nici mai puțin decât extra-viață, cu ce ar mai putea veni alții la înaintare? “Hrănește-ți câinele cu Pe**gree și îi va mai crește o coadă!” sau “Doar Chap*ie va face câinele tău să miaune!”
Ţigările s-au scumpit cu un leu şi cică preţul va mai creşte pînă la sfîrşitul anului. Astfel, un pachet de brand decent, să zicem Viceroy Roşu, costă 7, 2 lei de la şase şi ceva. La un simplu calcul, o ţigară costă 36 de bani. Fumătorilor „de ocazie” nu li se pare mare lucru să ceară o ţigară, două, pentru că ei nu-şi cumpără niciodată. Dar pentru unul dependent, trei ţigări în minus deja înseamnă un leu, exact ăla pe care acuma îl pune în plus la un pachet. Aşa că, nefumătorilor, nu mai bine trageţi voi nişte aer curat în piept?
Înmulțirea fără număr a pițipoancelor mioritice a determinat, natural, apariția unor servicii destinate exclusiv lor. Luxury Aesthetics pare a fi unul dintre acestea. Am găsit reclama de mai jos într-o revistă și deși în mod normal n-aș fi remarcat-o, figura personajului masculin mi-a captat interesul. Domnul doctor (fără doctorat) 
“elita socială din România”. Noi am adăuga “și cu un coeficient de inteligență atent targetat”.
) postez aici niște idei de marketing prin care mexicanii cei fără de clientelă să iasă din gaură și să-și permită angajarea unui reparator de litere. Presupunând că au mâncare bună şi divină, altfel sugestiile sunt degeaba 
Ultimele comentarii